S-a dus un an de când tastez pe aici...
Promitea multe anul ăsta şi nu s-a întâmplat mai nimic. Ba chiar parcă am pierdut câteva, câteva chestii importante înfăşurate în iluzii şi speranţe. S-au dus toate odată.
Blogăreşte vorbind cică blogul meu a avut vreo mie şi ceva de vizite, am scris cincizeci şi un pic de posturi - preponderent "degeaba".
Mai sunt 78 de ore până se scurge de tot anul ăsta. Îndrăznesc să enunţ concluzia (presupun că nu se va schimba în următoarele ore): Zic eu aşa că... noi cam suntem mânaţi de emoţii / sentimente. Chiar unele din cele mai stupide ca: teamă, reţineri, complexe, orgoliu, dorinţe... şi cine ştie ce alte bazaconii. Unii mai şmecheri umblă cu ambiţia. Cred că le merge mai bine. Deci, rezoluţia mea pentru anul viitor este să fiu mai atentă de care emoţii mă las condusă, sperând aşa că anul viitor se va împlini ceea ce promitea ăsta. Poate reuşesc să le ţin niţel în frâu.
duminică, 28 decembrie 2008
duminică, 14 decembrie 2008
Introducing Caprica
Dacă tot am povestit de Idunna şi Gandalf the White, să nu mă opresc aici.
Pe Caprica de la mama ei o cheamă Acer Extensa 5220, dar eu am botezat-o după cel mai fierbinte model Cylon! :P
Am chemat-o la mine ca să preia atribuţiile lui Gandalf the Gray, cunoscut şi ca Compaq Presario 1500. Cel mai voinic dintre voinici la vremea lui, dar a îmbătrânit şi el şi e cazul să iasă la pensie. El fiind încă în puteri, am vorbit cu o prietenă să o ajute puţin la contabilitate. Să nu stea degeaba, dar să nu fie stresat. Cât a lucrat cu mine, avea tot timpul febră. Când ajungea la 72°C leşina. Credeam ca într-o zi se va topii de tot. E adevărat că iarna servea şi ca sursă de căldură. Cu toată dragostea mea pentru el, îl trimit să se bucure liniştit de câte zile i-au mai rămas.
Caprica a ajuns la mine ieri, de la prietenul Amazon. Unele surori ale ei sunt înarmate cu Vista, dar din motive financiare şi lipsă de simpatie pentru Vista, am ales-o pe ea. Ea a venit cu un oarecare Linux Lipsus, complet inutil - evident. Cred că părinţii ei i l-au dat aşa... să nu zică că o trimit cu mâna goala. Absolut nici o problema, pentru că se înţelege foarte bine cu multe alte versiuni de Linux şi chiar cu XP-ul. Toate ingredientele se găsesc fără probleme.
Lăsând gluma la o parte...
Acer Extensa 5220 e un laptop ieftin, care arata bine şi îşi face treaba. Nu are brizbizuri sau culori aiurea, arata bine finisat şi nu ieftin. Foarte silenţios comparativ cu bătrânul meu şi în 24 de ore de când îl am a funcţionat fără probleme. La primul test, bateria a ţinut 2 ore jumate, cu winamp-ul pornit şi navigând ici colo pe net. Evident, boxele lasă de dorit, asta pentru că bătrânul meu excela printre laptoape la domeniul ăsta. Ecranul glossy nu e pe gustul meu, dar nu pot sa mă împotrivesc eu tendinţelor. Mufele pentru căsti şi microfon sunt stupid puse în faţă, deci dacă pun boxe o să atârne un fir aiurea. Şi se simte o oarecare vibraţie când citeşte un CD, ceea ce iar, bătrânul meu nu făcea... dar probabil exagerez. Per total sunt foarte mulţumită, dar pretenţiile mele se rezumă la navigat pe net, văzut un film, mici progrămele necesare pentru facultate.
Pe Caprica de la mama ei o cheamă Acer Extensa 5220, dar eu am botezat-o după cel mai fierbinte model Cylon! :P
Am chemat-o la mine ca să preia atribuţiile lui Gandalf the Gray, cunoscut şi ca Compaq Presario 1500. Cel mai voinic dintre voinici la vremea lui, dar a îmbătrânit şi el şi e cazul să iasă la pensie. El fiind încă în puteri, am vorbit cu o prietenă să o ajute puţin la contabilitate. Să nu stea degeaba, dar să nu fie stresat. Cât a lucrat cu mine, avea tot timpul febră. Când ajungea la 72°C leşina. Credeam ca într-o zi se va topii de tot. E adevărat că iarna servea şi ca sursă de căldură. Cu toată dragostea mea pentru el, îl trimit să se bucure liniştit de câte zile i-au mai rămas.
Caprica a ajuns la mine ieri, de la prietenul Amazon. Unele surori ale ei sunt înarmate cu Vista, dar din motive financiare şi lipsă de simpatie pentru Vista, am ales-o pe ea. Ea a venit cu un oarecare Linux Lipsus, complet inutil - evident. Cred că părinţii ei i l-au dat aşa... să nu zică că o trimit cu mâna goala. Absolut nici o problema, pentru că se înţelege foarte bine cu multe alte versiuni de Linux şi chiar cu XP-ul. Toate ingredientele se găsesc fără probleme.
Lăsând gluma la o parte...
Acer Extensa 5220 e un laptop ieftin, care arata bine şi îşi face treaba. Nu are brizbizuri sau culori aiurea, arata bine finisat şi nu ieftin. Foarte silenţios comparativ cu bătrânul meu şi în 24 de ore de când îl am a funcţionat fără probleme. La primul test, bateria a ţinut 2 ore jumate, cu winamp-ul pornit şi navigând ici colo pe net. Evident, boxele lasă de dorit, asta pentru că bătrânul meu excela printre laptoape la domeniul ăsta. Ecranul glossy nu e pe gustul meu, dar nu pot sa mă împotrivesc eu tendinţelor. Mufele pentru căsti şi microfon sunt stupid puse în faţă, deci dacă pun boxe o să atârne un fir aiurea. Şi se simte o oarecare vibraţie când citeşte un CD, ceea ce iar, bătrânul meu nu făcea... dar probabil exagerez. Per total sunt foarte mulţumită, dar pretenţiile mele se rezumă la navigat pe net, văzut un film, mici progrămele necesare pentru facultate.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Idunna se intoarce!
Idunna este telefonul meu mobil (SE W810i) cu mp3-Player, radio, cameră-foto, ... şi beculeţ! Motiv pentru care mai obişnuiam să spun că este o lanternă de buzunar cu funcţii pt telefonie. A zburat din Rollercoster acum 7 săptămâni şi nu credeam să o mai văd din nou.
Deci şi ca prin urmare l-am achiziţionat pe Gandalf the White (PalmTreo500v). Nu m-a convins să uit dragostea mea pentru Idunna, dar era la ofertă şi promitea experienţe noi. Încercam să mă consolez.
Şi cum mă luptam eu cu minuscula tastatură completă şi clasicele momente Windows, primesc o scrisoare. Şi... da! Încă mai locuiesc în Germania unde unele lucruri găsite se returnează, chiar dacă toţi angajaţii de la Rollercoster erau români.
Şi toată excursia asta a ei până la biroul de lucruri găsite nu m-a costat decât vreo 150euro. Dar acum ea are un prieten şi eu două telefoane. Sper că s-a distrat bine, că alta nu mai pupă.
Deci şi ca prin urmare l-am achiziţionat pe Gandalf the White (PalmTreo500v). Nu m-a convins să uit dragostea mea pentru Idunna, dar era la ofertă şi promitea experienţe noi. Încercam să mă consolez.
Şi cum mă luptam eu cu minuscula tastatură completă şi clasicele momente Windows, primesc o scrisoare. Şi... da! Încă mai locuiesc în Germania unde unele lucruri găsite se returnează, chiar dacă toţi angajaţii de la Rollercoster erau români.
Şi toată excursia asta a ei până la biroul de lucruri găsite nu m-a costat decât vreo 150euro. Dar acum ea are un prieten şi eu două telefoane. Sper că s-a distrat bine, că alta nu mai pupă.
miercuri, 26 noiembrie 2008
Se poartă lopeţile
Gingaşul sex feminin întotdeauna a arătat un interes deosebit pentru ceea ce e plăcut privirii, având chiar o nestăvilită dorinţă de a fi obiectul privit. Bineînţeles, exemplarele diferă. Aceste tendinţe fiind mai pregnante la unele exemplare de cât la altele. În rare cazuri se întâmplă să şi lipsească cu desăvârşire sau să fie suprimate de intelect. Diferenţele dintre exemplare pot fi remarcate şi în direcţia pe care o apucă mânate fiind de aceste tendinţe. Majoritatea însă încearcă să corecteze darurile primite de la mama natură, pentru a se apropia de un ideal (fie propriu, fie preluat). Altele fac acelaşi lucru doar din lipsă de înţelegere faţă de mama natură... un fel de răzvrătire. E pur şi simplu mai mişto să pari fabricată din plastic, în toate culorile. Pentru un asemenea rezultat recurg la diverse metode. Una dintre ele, practicată de mii de ani, este împopoţonarea extremităţilor cornoase cu care se termină degetele, cunoscute sub denumirea de unghii.
Se presupune că procedeul a fost iniţiat de exemplarele cu degete butucănoase. Acestea au început să favorizeze creşterea unghiilor, în loc să le tocească de peretele peşterii, obţinând iluzia unor degete mai lungi, şi deci, mai suple. Apoi au acoperit suprafaţa unghiei cu nuanţe de culori pastelate, pentru a lăsa impresia unor delicate petale de trandafiri, şi a le îndepărta de asemănarea cu ghearele fiarelor sălbatice.
Unele specimene erau însă dezavantajate de această metodă, unghiile lor nerezistând anumitor factori externi. Avansul tehnologic a adus un răspuns. Prin metode mai simple sau mai sofisticate, stratul unghiei naturale poate fi suplinit. Avantajele date de tehnologie fiind, evident, de natură cantitativă. Nu numai prin aparenta lungire a unghiilor cu mulţi centimetri, dar şi prin mărita suprafaţă a falsei unghii s-au deschis noi posibilităţi. De la delicatele petale de trandafiri s-a ajuns la voluminoase lopeţi, suprafaţa cărora permite chiar imprimarea modelului unui întreg covor.
Gândiţi-vă la posibilităţi! În fiecare zi vă puteţi asorta cu locaţia pe care o vizitaţi. Şi asta debitează un exemplar cu unghiile vopsite în negru, asortate cu blogul, tastatura şi toanele mele din ultima vreme.
Se presupune că procedeul a fost iniţiat de exemplarele cu degete butucănoase. Acestea au început să favorizeze creşterea unghiilor, în loc să le tocească de peretele peşterii, obţinând iluzia unor degete mai lungi, şi deci, mai suple. Apoi au acoperit suprafaţa unghiei cu nuanţe de culori pastelate, pentru a lăsa impresia unor delicate petale de trandafiri, şi a le îndepărta de asemănarea cu ghearele fiarelor sălbatice.
Unele specimene erau însă dezavantajate de această metodă, unghiile lor nerezistând anumitor factori externi. Avansul tehnologic a adus un răspuns. Prin metode mai simple sau mai sofisticate, stratul unghiei naturale poate fi suplinit. Avantajele date de tehnologie fiind, evident, de natură cantitativă. Nu numai prin aparenta lungire a unghiilor cu mulţi centimetri, dar şi prin mărita suprafaţă a falsei unghii s-au deschis noi posibilităţi. De la delicatele petale de trandafiri s-a ajuns la voluminoase lopeţi, suprafaţa cărora permite chiar imprimarea modelului unui întreg covor.
Gândiţi-vă la posibilităţi! În fiecare zi vă puteţi asorta cu locaţia pe care o vizitaţi. Şi asta debitează un exemplar cu unghiile vopsite în negru, asortate cu blogul, tastatura şi toanele mele din ultima vreme.
duminică, 23 noiembrie 2008
Teoria chibritului
Unul din lucrurile care continuă să mă surprindă este capacitatea de a nu învăţa. Aceleaşi evenimente se repetă sfârşind cu aceaşi concluzie de mii de ori şi totuşi mintea ajunge păcălită de fiecare dată de aceleaşi trucuri. Recapitulezi, constaţi cât de familiare sunt toate indiciile, cât de evident era deznodământul şi cum din nou ai fost prins în plasă. Şi ca de fiecare data începi să fi frustrat pe ţine însuţi, jignit de propria-ţi incompetenţă.
Simpla catalogare / etichetare a evenimentului nu e eficientă. Atunci poate un test care să valideze rezultatul experienţei? Poate o atitudine mai agresiva în întâmpinare?
Simpla catalogare / etichetare a evenimentului nu e eficientă. Atunci poate un test care să valideze rezultatul experienţei? Poate o atitudine mai agresiva în întâmpinare?
duminică, 16 noiembrie 2008
vineri, 14 noiembrie 2008
The Board Game
ştiu ce vreau de Crăciun!
Plus câţiva prieteni pe aceeaşi lungime de unda cu mine şi cred că ar trebui să am din nou 10 ani... bine, hai 16. Dacă am fost cuminte cum ar putea Mos Crăciun să mă refuze. Mda... cu minte...
Plus câţiva prieteni pe aceeaşi lungime de unda cu mine şi cred că ar trebui să am din nou 10 ani... bine, hai 16. Dacă am fost cuminte cum ar putea Mos Crăciun să mă refuze. Mda... cu minte...
joi, 13 noiembrie 2008
Aşteptarea continuă - Battlestar Galactica
O parte din căutările prin care ajung unii rătăciţi pe blogul meu, deşi nu îşi fac simţită prezenţa, se datorează serialului pe care îl ador şi venerez "Battlestar Galactica". Printre căutările de ieri: "se mai filmează galactica?" şi "Battlestar Galactica sezon 5". Mă gândeam să vă spun şi vouă:
1. Da! Battlestar Galactica se filmează încă. Au luat pauză la mijlocul sezonului (Afurisiţii!) Sfârşitul sezonului 4 va fi difuzat abia prin ianuarie (în state). După sezonul 4 va apărea şi un nou film / miniserie. Din câte am înţeles se va numi "The Plan", în care urmează să primim explicaţia pt: "ce urmăreau defapt sinteticii?", cu personaj principal Chief Galen Tyrol.
2. Battlestar Galactica sezonul 5 nu există şi nici nu va apărea. Sezonul 4 este ultimul şi cel cu care actualii producători vor să încheie seria. Pe principiul: "toate lucrurile bune au un sfârşit". Nu am nimic împotrivă. Oricum am cutia acasă şi pot să o văd din nou şi din nou şi din nou...
Şi poate într-o zi va povestesc şi predicţiile mele legate de: "the final cylon"
O altă parte din rătăciţi umblă după "bubble breaker". Ce caută de fapt ăstia n-am idee...
1. Da! Battlestar Galactica se filmează încă. Au luat pauză la mijlocul sezonului (Afurisiţii!) Sfârşitul sezonului 4 va fi difuzat abia prin ianuarie (în state). După sezonul 4 va apărea şi un nou film / miniserie. Din câte am înţeles se va numi "The Plan", în care urmează să primim explicaţia pt: "ce urmăreau defapt sinteticii?", cu personaj principal Chief Galen Tyrol.
2. Battlestar Galactica sezonul 5 nu există şi nici nu va apărea. Sezonul 4 este ultimul şi cel cu care actualii producători vor să încheie seria. Pe principiul: "toate lucrurile bune au un sfârşit". Nu am nimic împotrivă. Oricum am cutia acasă şi pot să o văd din nou şi din nou şi din nou...
Şi poate într-o zi va povestesc şi predicţiile mele legate de: "the final cylon"
O altă parte din rătăciţi umblă după "bubble breaker". Ce caută de fapt ăstia n-am idee...
Vocaţie
Zilele trecute am citit blogul unei domnişoare în negru şi am rămas fascinată de un anume articol. Nu ştiu cum de nu l-am remarcat mai devreme. Şi în timp ce zâmbeam savurând conţinutul articolului, mă trezesc că defapt în reeditam. Nu că ar fi fost vreo problemă cu articolul respectiv sau că aş fi eu doctor în limba română. Spre deosebire de majoritatea tastatistilor pe care se întâmplă să îi citesc, domnişoara în negru cunoaşte foarte bine limba română cu tot cu gramatică, ba chiar pune virgula imediat după cuvânt şi abia apoi spaţiu... exact aşa cum îmi place mie. Dar m-am trezit împărţind o frază în mai multe, înlocuind un cuvânt, ştergând câteva... După care l-aş fi trimis probabil la tipărit. Şi părea să îmi facă mai multă plăcere decât actuala lucrare de diplomă. Să îmi fi greşit cumva cariera?
marți, 28 octombrie 2008
Bubble Breaker
Am fost la festivalul beţivilor, aka Oktoberfest, ăl din München de la mama lui. Bere, dirndluri, decolte, detalii, detalii, detalii... M-am dat în Achterbahn, aka Rollercoster (aka trenuleţe?)... m-am distrat la maxim şi eu şi telefonul meu până când am coborât şi am realizat că telefonul meu a rămas în urmă la unul din lupinguri şi a zburat, probabil, undeva pe plaiurile verzi de sub rollercoster. De unde nu a mai fost cale să ajungem din nou împreună. Am plâns mult după el şi a doua zi mi-am luat altul, primul care mi-a ieşit în cale. Smartphone cu Windows Mobile versiunea...detalii, detalii, detalii + mirificul, extraordinarul Bubble Breaker. Pare un joc de grădiniţă, dar este mult mai mult. Este răspunsul. La început încercam să le gândesc. Scheme, şmecherii, alea alea. Evident nu mergea prea bine. La un moment dat am renunţat, ceea ce dă rezultate.
=> Câteodată dacă le gândeşti prea mult faci mai rău. Dacă nu joci şah, nu mai face pe desteptu'!
=> Câteodată dacă le gândeşti prea mult faci mai rău. Dacă nu joci şah, nu mai face pe desteptu'!
vineri, 3 octombrie 2008
Maturitate - pentru Omul de zăpadă
@dexonline.ro
Omul de zăpadă şi cu mine ne contrazicem pe tema: "care s-a copt mai bine în ultima vreme". Şi fiecare dintre noi se raportează la lipsurile celuilalt pentru a aduna argumente în favoarea lui. Pueril, nu?
El: cum că eu nu mă pot detaşa de probleme (îmi aduc problemele de la muncă acasă & co). Eu: cum că el încă mai e băiatu' lu' mama în casa părintească.
Îmi e neclar cum aş putea măsura maturitatea fiecăruia dintre noi pentru a determina exact care dintre noi e mai tare. Dar am un răspuns pe care el nu l-a avut când i-a trebuit: cea mai mare realizare a mea sunt eu. Pentru că ştiu de unde am plecat şi unde am ajuns, ştiu ce am câştigat şi ce am pierdut, ştiu că e loc de mai bine şi sper să pot păstra tot ce am acum.
Important e că ne străduim, nu?
Omului de zăpadă i se comunică de asemenea că orice mesaj care îi este adresat va fi specificat ca atare, pentru a nu-l suprasolicita, dat fiind că presupunerile din ultima vreme au fost eronate şi insista prea mult pe ele. De altfel câteva din mesaje mai recente au fost editate în acelaşi scop.
MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experienţă, de însuşire a cunoştinţelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experienţă). ♢ (Ieşit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.
Omul de zăpadă şi cu mine ne contrazicem pe tema: "care s-a copt mai bine în ultima vreme". Şi fiecare dintre noi se raportează la lipsurile celuilalt pentru a aduna argumente în favoarea lui. Pueril, nu?
El: cum că eu nu mă pot detaşa de probleme (îmi aduc problemele de la muncă acasă & co). Eu: cum că el încă mai e băiatu' lu' mama în casa părintească.
Îmi e neclar cum aş putea măsura maturitatea fiecăruia dintre noi pentru a determina exact care dintre noi e mai tare. Dar am un răspuns pe care el nu l-a avut când i-a trebuit: cea mai mare realizare a mea sunt eu. Pentru că ştiu de unde am plecat şi unde am ajuns, ştiu ce am câştigat şi ce am pierdut, ştiu că e loc de mai bine şi sper să pot păstra tot ce am acum.
Important e că ne străduim, nu?
Omului de zăpadă i se comunică de asemenea că orice mesaj care îi este adresat va fi specificat ca atare, pentru a nu-l suprasolicita, dat fiind că presupunerile din ultima vreme au fost eronate şi insista prea mult pe ele. De altfel câteva din mesaje mai recente au fost editate în acelaşi scop.
marți, 30 septembrie 2008
Cum se alege orezul? - Pentru Gollum
Câţiva dintre membrii mai deosebiţi ai speciei noastre consideră un defect înstinctul, bine înfipt în fiecare dintre noi, de a ne reproduce. Unii pentru că nu suportă copii, unii pentru că li se pare prea crudă lumea în care trăim pentru a face un copil, iar alţii - ca Gollum - pentru că Pământul este suprapopulat.
Pentru toţi aceşti indivizi voi pregătii un pachet cadou: un bisturiu + un manual de anatomie a organelor de reproducere! Care se simte să lase adresa în vedera primirii coletului. Sau apelaţi la specialişti. Medicul de familie vă poate îndruma ca să faceţi ceea ce trebuie. Dacă tot va bateţi atâta cu pumnul în piept, vă rog, da-ţi un exemplu. Sunt convinsă că nu voi duce lipsă copiilor voştrii.
Categoria 1. primeşte aplauzele mele atâta timp cât se ţine de cuvânt. Dacă nu eşti capabil să creşti un copil şi ai bunul simţ să fi conştient de asta, ai dreptate: mai bine stai cuminte. Ce sens are să aduci încă un dobitoc pe lume?!
Categoria 2. poate să folosească cu încredere bisturiul şi pe alte părţi ale corpului pentru o soluţie definitivă. În ritmul asta lumea nu va devenii mai caldă, aşa că nu are rost să te mai chinui.
Categoria 3. ar trebui să se mute în Siberia. Acolo Pământul nu e suprapopulat. O altă variantă ar fi să se implice cu entuziasm în proiecte de colonizare a Lunii sau a altor planete... poate chiar o staţie spaţială ici colo
Nu cantitatea oamenilor este problema, ci calitatea lor. Dacă toţii deştepţii s-ar hotărâ să nu mai facă copii, s-ar reproduce doar proştii. Decât să te gândeşti cum să opreşti venirea pe lume a copiilor, mai bine te gândeşti cum faci ca să-i educi. Un om e la fel de capabil să creeze şi să facă bine, cât e să distrugă. Nu reducerea numărului de indivizi ar face lumea mai frumoasă, ci dacă balanţa ar atârnă mai mult pe partea celor capabil de a crea frumosul. Bine... tu oricum ai tras chiulu', aşa că nu te deranja acum.
Pentru toţi aceşti indivizi voi pregătii un pachet cadou: un bisturiu + un manual de anatomie a organelor de reproducere! Care se simte să lase adresa în vedera primirii coletului. Sau apelaţi la specialişti. Medicul de familie vă poate îndruma ca să faceţi ceea ce trebuie. Dacă tot va bateţi atâta cu pumnul în piept, vă rog, da-ţi un exemplu. Sunt convinsă că nu voi duce lipsă copiilor voştrii.
Categoria 1. primeşte aplauzele mele atâta timp cât se ţine de cuvânt. Dacă nu eşti capabil să creşti un copil şi ai bunul simţ să fi conştient de asta, ai dreptate: mai bine stai cuminte. Ce sens are să aduci încă un dobitoc pe lume?!
Categoria 2. poate să folosească cu încredere bisturiul şi pe alte părţi ale corpului pentru o soluţie definitivă. În ritmul asta lumea nu va devenii mai caldă, aşa că nu are rost să te mai chinui.
Categoria 3. ar trebui să se mute în Siberia. Acolo Pământul nu e suprapopulat. O altă variantă ar fi să se implice cu entuziasm în proiecte de colonizare a Lunii sau a altor planete... poate chiar o staţie spaţială ici colo
Nu cantitatea oamenilor este problema, ci calitatea lor. Dacă toţii deştepţii s-ar hotărâ să nu mai facă copii, s-ar reproduce doar proştii. Decât să te gândeşti cum să opreşti venirea pe lume a copiilor, mai bine te gândeşti cum faci ca să-i educi. Un om e la fel de capabil să creeze şi să facă bine, cât e să distrugă. Nu reducerea numărului de indivizi ar face lumea mai frumoasă, ci dacă balanţa ar atârnă mai mult pe partea celor capabil de a crea frumosul. Bine... tu oricum ai tras chiulu', aşa că nu te deranja acum.
luni, 22 septembrie 2008
The english side of Soft
Azi am ajuns la facultate; am ferecat menta cat am putut; in cele din urma, obligata fiind: am dat drumu la program! Si!?! L-am stricat.... Evident! Indrumatorul meu remarca si o trimite pe administratorea de retea a institutului, ca ea se pricepe la d-astea. Vine femeia si ramane stupefiata: "Ah! Tu ai programul instalat in engleza!" Yep! Pauza! Adica nu in germana! Catastrofal! Cum s-a gandit cineva in Germania sa instaleze ceva altfel decat in limba lui Goethe? Cum e posibil? Mare dilema!
Asa ca... Google: "Tutorial"! Daca mi-ar placea sa citesc tutoriale, ce bine ar fi! Dar eu... blog, forum, blog, youtube, blog, mail, mail, messenger, telefon, mi-e foame!
Si... corectarea gramaticala + diacritice, vin cand imi trece lenea.
Sau nu...
Asa ca... Google: "Tutorial"! Daca mi-ar placea sa citesc tutoriale, ce bine ar fi! Dar eu... blog, forum, blog, youtube, blog, mail, mail, messenger, telefon, mi-e foame!
Si... corectarea gramaticala + diacritice, vin cand imi trece lenea.
Sau nu...
duminică, 21 septembrie 2008
Lectura de seară
Am redecorat. Parţial pt că mă plictisisem, parţial pt că vroiam ceva nou, parţial pt ca am mai crescut şi nu mă mai impresionează un text care atrage mai mult prin vocabular decât prin conţinut. Până mă plictisesc data viitoare...
In programul viitor ar fi şi ceva widgets noi şi un quilt mai mic... dar mai încolo. Si ar trebui să instalez la un moment dat tastatura în română ca să nu mă mai chinui cu diacriticele.
In programul viitor ar fi şi ceva widgets noi şi un quilt mai mic... dar mai încolo. Si ar trebui să instalez la un moment dat tastatura în română ca să nu mă mai chinui cu diacriticele.
Tekzilla recomandă
Pentru că mai nou sunt fan Tekzilla, deşi nu înţeleg jumate din ce povestesc ei acolo şi pentru că întotdeauna mi se par interesante link-urile recomandate de ei, dar niciodată nu le ţin mine. (a treia pe dreapta)
Cu greutate
Fac parte din minoritatea oamenilor cărora li se pare gustos ceea ce e si sănătos. Prefer cartofii fierţi celor prăjiţi iar spanacul este un deliciu. Mă susţine probabil şi un mic defect din fabricaţie al stomacului. Stomacul meu se mai trezeşte din an in paşte să facă scandal. Ca să reduc intensitatea durerilor la un nivel care îmi permite să dorm noaptea, ajung sa mănânc legume fierte, orez... ceva ca să îl ţină ocupat, dar să nu îi dea prea multă bătaie de cap.
In timp ce eu am dureri de aş distruge ceva în scop recreativ, văd o bilă deplasându-se cu mişcări de raţă şi viteza unei ţestoase către chioşcul de kebab. Si cum îi admiram mişcarea de rotaţie a ecuatorului (bilele se rotesc stânga dreapta în jurul axei verticale pentru a se deplasa înainte fără a se rostogoli) mă gândeam ce ghinion pe ea ca nu are stomacul meu. De ce nu a binecuvântat-o şi pe ea natura cu dureri ca ale mele? Sau ceva mai dese. Nu pentru ca nu îmi plac rotunjimile taliei ei sau pentru ca nu mai încape printr-o uşă de dimensiuni standard, ci pentru că nu pricep cum cineva prefera să se îndoape decât să îşi poată folosi toţi muşchii cu care a înzestrat-o natura.
In timp ce eu am dureri de aş distruge ceva în scop recreativ, văd o bilă deplasându-se cu mişcări de raţă şi viteza unei ţestoase către chioşcul de kebab. Si cum îi admiram mişcarea de rotaţie a ecuatorului (bilele se rotesc stânga dreapta în jurul axei verticale pentru a se deplasa înainte fără a se rostogoli) mă gândeam ce ghinion pe ea ca nu are stomacul meu. De ce nu a binecuvântat-o şi pe ea natura cu dureri ca ale mele? Sau ceva mai dese. Nu pentru ca nu îmi plac rotunjimile taliei ei sau pentru ca nu mai încape printr-o uşă de dimensiuni standard, ci pentru că nu pricep cum cineva prefera să se îndoape decât să îşi poată folosi toţi muşchii cu care a înzestrat-o natura.
sâmbătă, 20 septembrie 2008
Din regnul animal - Pentru Mamalor
Oamenii, animale sociale, se manifestă cu orice ocazie pentru a fi remarcaţi. Imită ca un papagal, cerşesc ca un câine, se umfla în pene ca un cocoş, scuipă ca o pisică iritată. Cele mai urâte schimonoseli apar când le este greu. Când nu au, când nu pot, când se simt lăsaţi la o parte. Dar mai deranjanţi sunt când se schimonosesc pentru că le este bine. Pentru că ei au şi tu nu, pentru că ei sunt mai şmecheri, pentru că îi apucă paranoia că ţi-ai putea însuşii ceea ce ei vor exclusiv. Totul antagonic: suntem în turmă, dar de fapt deasupra ei, suntem la fel dar de fapt unici. A naibii identitate.
Oamenii sunt animale posesive. Simt nevoia sa posede tot, de la firul de nisip din faţa casei până la atenţia şi sentimentele altora. Le adună, le pun gramadă şi se urcă peste ca să fie mai sus. Tot scunzi rămân.
Oamenii sunt animale posesive. Simt nevoia sa posede tot, de la firul de nisip din faţa casei până la atenţia şi sentimentele altora. Le adună, le pun gramadă şi se urcă peste ca să fie mai sus. Tot scunzi rămân.
duminică, 14 septembrie 2008
Zgomot de fond - Pentru mândrul Şoim
M-a distrat cum pentru Frank Herbert amănuntul că femeile se enervează repede a fost suficient de semnificativ ca versiunea lui de femeie evoluată să stăpânească un exerciţiu de calmare. Dar hei! a fost chiar darnic cu femeile: glasul :P Nu mi se pare că a fost la fel de darnic cu bărbaţii, dar poate nu a considerat că bărbaţii ar avea nevoie să evolueze prea mult.
Dacă mentaţii şi surorile Bene Gesserit dobândesc printr-o educaţie specială capacitatea de a trage concluzii valabile legate de motivele, intenţiile şi acţiunile altora, unii din jurul nostru se văd la fel de capabili doar printr-un dar înnăscut şi experienţa lor de viaţă... de vreo două decenii şi ceva.
Îmi place să văd într-o carte SF şi o evoluţie a omului, nu doar a tehnologiei. Chiar dacă e dezvoltată prin educaţie. Dar mai mult decât talentele Bene Gesserit mi-aş dorii telepatia sau o altă metodă de comunicare mai avansată decât cea verbală, una prin care să nu se deformeze conţinutul şi să se garanteze valabilitatea lui. Mi-aş face o crăpătură în frunte, dacă l-ar ajuta pe interlocutorul meu să vadă ce e în capul meu ca să nu mai tragă concluzii pe lângă. Nu am nimic de ascuns, nu îmi e ruşine de ce gândesc. Aruncă o privire dacă poţi. M-am săturat să spun: "Eu vreau asta", iar ei să zică: "Nuuu! Te ştiu eu pe tine! Tu vrei de fapt ailaltă, da' nu vrei să spui! Nu mă păcăleşti tu pe mine, că eu's muuult mai deştept ca tine". Poate prea deştept. Atât de deştept că ai uitat să cureţi semnalul de purici. Interferenţe din experienţe anterioare probabil.
Există cumva argumentul contra, că odată cu talentul de a ne citi gândurile unul altuia ne va părăsi individualitatea. Acum... individualitatea este doar motivul neînţelegerilor dintre indivizi sau cumva şi produsul lor?
Dacă mentaţii şi surorile Bene Gesserit dobândesc printr-o educaţie specială capacitatea de a trage concluzii valabile legate de motivele, intenţiile şi acţiunile altora, unii din jurul nostru se văd la fel de capabili doar printr-un dar înnăscut şi experienţa lor de viaţă... de vreo două decenii şi ceva.
Îmi place să văd într-o carte SF şi o evoluţie a omului, nu doar a tehnologiei. Chiar dacă e dezvoltată prin educaţie. Dar mai mult decât talentele Bene Gesserit mi-aş dorii telepatia sau o altă metodă de comunicare mai avansată decât cea verbală, una prin care să nu se deformeze conţinutul şi să se garanteze valabilitatea lui. Mi-aş face o crăpătură în frunte, dacă l-ar ajuta pe interlocutorul meu să vadă ce e în capul meu ca să nu mai tragă concluzii pe lângă. Nu am nimic de ascuns, nu îmi e ruşine de ce gândesc. Aruncă o privire dacă poţi. M-am săturat să spun: "Eu vreau asta", iar ei să zică: "Nuuu! Te ştiu eu pe tine! Tu vrei de fapt ailaltă, da' nu vrei să spui! Nu mă păcăleşti tu pe mine, că eu's muuult mai deştept ca tine". Poate prea deştept. Atât de deştept că ai uitat să cureţi semnalul de purici. Interferenţe din experienţe anterioare probabil.
Există cumva argumentul contra, că odată cu talentul de a ne citi gândurile unul altuia ne va părăsi individualitatea. Acum... individualitatea este doar motivul neînţelegerilor dintre indivizi sau cumva şi produsul lor?
duminică, 31 august 2008
Shape of my heart
vineri, 29 august 2008
Timpul măsurat în calendar
Dacă îmi trebuie o anumită zi liberă de la muncă, trebuie să anunţ cu două săptămâni înainte. Dacă vreau concediu cu patru. Dacă vreau să mă mut trebuie să-l anunţ pe proprietar cu trei luni înainte. Şi ca să vin acasă de sărbători mi-am căutat bilet cu şase luni înainte. Singura scăpare care i se mai oferă spontaneităţii este minciuna oficial îmbrăţişată: "sunt bolnavă!". Prea bolnavă că să mă duc la muncă sau la examene. Da! Am fost la doctor şi mi-a prescris o vacanţă.
Clar lucru: trebuie să mă obişnuiesc să mint. Şi dacă reuşesc să diger şi să asimilez varianta asta o să vă întrec pe toţi. Poate de'asta îmi vine atât de greu.
Clar lucru: trebuie să mă obişnuiesc să mint. Şi dacă reuşesc să diger şi să asimilez varianta asta o să vă întrec pe toţi. Poate de'asta îmi vine atât de greu.
Boabe de cafea
... scrie pe tricoul meu de muncă vara asta.
Colegele mele de muncă arată de parcă s-au angajat aici pt că au eşuat într-o carieră de modeling, preponderent blonde. Perfect firesc, doar suntem în Nemţia. În primele zile de muncă se distrau pe seama mea. Parcă eram din nou în generală. Într-o zi am venit la muncă cu floricele lipite pe unghii (un alt hobby). Avem o imagine de păstrat, iar unghii colorate nu se admit. Dar... s-a întâmplat... Deşi am primit observaţii, Pamela (blondă, 1.80, nu glumesc) le-a găsit adorabile. Am început o discuţie aprinsă despre unde, cât, bla bla bla. Iar a doua zi Pamela se lăuda cu propriile floricele pe unghii (ea n-a primit observaţii). Brusc mă integrez foarte bine. Secretul constă doar în câteva floricele.
Trecând peste colectiv, am fost extrem de surprinsă când l-am remarcat pe Moş Crăciun printre clienţi. În fiecare zi comandă un Chai-Tea-Latte din ceai verde. Cu toată blândeţea din lume menţionează că vrea laptele cât se poate de cald şi praful bine amestecat. Şi ca orice alt client, este încântat că a fost remarcat.
Colegele mele de muncă arată de parcă s-au angajat aici pt că au eşuat într-o carieră de modeling, preponderent blonde. Perfect firesc, doar suntem în Nemţia. În primele zile de muncă se distrau pe seama mea. Parcă eram din nou în generală. Într-o zi am venit la muncă cu floricele lipite pe unghii (un alt hobby). Avem o imagine de păstrat, iar unghii colorate nu se admit. Dar... s-a întâmplat... Deşi am primit observaţii, Pamela (blondă, 1.80, nu glumesc) le-a găsit adorabile. Am început o discuţie aprinsă despre unde, cât, bla bla bla. Iar a doua zi Pamela se lăuda cu propriile floricele pe unghii (ea n-a primit observaţii). Brusc mă integrez foarte bine. Secretul constă doar în câteva floricele.
Trecând peste colectiv, am fost extrem de surprinsă când l-am remarcat pe Moş Crăciun printre clienţi. În fiecare zi comandă un Chai-Tea-Latte din ceai verde. Cu toată blândeţea din lume menţionează că vrea laptele cât se poate de cald şi praful bine amestecat. Şi ca orice alt client, este încântat că a fost remarcat.
Schwarzwald... adică, Munţii Padurea Neagră
Îmi citesc şi mie blogul doi oameni şi s-au trezit amândoi să comenteze că îmi neglijez blogul în favoarea forumului de gagici pe unde ard gazul pe net. Şi anume n-am pus poze şi aici. Motivul este unul foarte serios. Aveam de gând să fac o selecţie mai deosebită pentru blog, dar... lene...
Am fost un week-end în Schwarzwald! A fost frumos! Am mers 20km pe zi (adică 20x2, că week-endul are 2 zile la mine). S-ar fi putut mai mult dar nu suntem noi aşa ambiţioşi. E uimitor câte avantaje există într-un grup restrâns: nimeni nu se miorlăie, nimeni nu face figuri, nimeni nu sâcâie, nimeni nu crede că mai bine făceam altceva... Parfum!
Pentru reuşitele artistice primeşte aplauze telefonul meu şi aparatul foto amator de amator al mult prea talentatului meu Viking.
Şi drumeţia noastră s-a încheiat într-un orăşel pe nume Freudenstadt, care se poate lăuda cu această fântână în mijlocul unui părculeţ. E pe bune! Făcută să te plimbi prin ea. Deşi am fost acolo, imaginea asta e destul de impresionantă într-o zi de vară, locuind la mansardă în timp ce citesc Dune.
(mi-am adus aminte de ce nu vroiam sa pun aceleasi poze: trebuia un format mai mic. dar... cine remarca acest mic detaliu.)
Am fost un week-end în Schwarzwald! A fost frumos! Am mers 20km pe zi (adică 20x2, că week-endul are 2 zile la mine). S-ar fi putut mai mult dar nu suntem noi aşa ambiţioşi. E uimitor câte avantaje există într-un grup restrâns: nimeni nu se miorlăie, nimeni nu face figuri, nimeni nu sâcâie, nimeni nu crede că mai bine făceam altceva... Parfum!
Pentru reuşitele artistice primeşte aplauze telefonul meu şi aparatul foto amator de amator al mult prea talentatului meu Viking.
Şi drumeţia noastră s-a încheiat într-un orăşel pe nume Freudenstadt, care se poate lăuda cu această fântână în mijlocul unui părculeţ. E pe bune! Făcută să te plimbi prin ea. Deşi am fost acolo, imaginea asta e destul de impresionantă într-o zi de vară, locuind la mansardă în timp ce citesc Dune.
(mi-am adus aminte de ce nu vroiam sa pun aceleasi poze: trebuia un format mai mic. dar... cine remarca acest mic detaliu.)
sâmbătă, 9 august 2008
Mein Herz Brent
Uzinele Daimler se întind într-o parte a oraşului pe trei staţii de tren/metrou - numit S-Bahn. Majoritatea călătorilor din acel S1 merg acolo la muncă. Şi cum am coborât eu voioasa din S-Bahn la prima dintre acele staţii constat că mă aflu într-o turmă de oameni care mărşăluiau hotărâţi spre poarta uzinei. Urechile mele erau acoperite de viorile din "Mein Herz brent" iar paşii lor se potriveau perfect pe melodie. Groaznică imagine. Nu, eu nu sunt cu voi.
luni, 28 iulie 2008
Din chinuitul fenomen: facultatea!
Cum în ultima vreme a început să mă preocupe mai mult blogul, iar pe mine ar trebui să mă preocupe lucrarea de studiu, m-am gândit eu aşa să zic pe blog de lucrare. Orice numa' să mă mobilizez şi să scap de băncile facultăţii. Poluez tot, doar doar s'o lipi de mine.
So... lucrarea mea de studiu este: 1 - în germană; 2 - postrocesarea influenţei razelor solare directe asupra orbitei unui anume satelit... aşa... în mare...
Se presupune programul terminat, deşi mai trebuie bibilit că să arate mumos şi rulate câteva date. Trebuie să scriu efectiv lucarea. Cuprins am! Capitolul 1 are doar una bucată "introducere" în care zice de motivaţie, cât de interesantă e geodezia, cât de mult iubim câmpul gravitaţional al Pământului şi cum că trebuie să calculăm cu razele să îl vedem mai bine. În mare scris, dar necesită retuşări. Capitolul 2 are ceva teorie despre ce calcule sunt în program defapt... şi aici am rămas...
... va urma ...
So... lucrarea mea de studiu este: 1 - în germană; 2 - postrocesarea influenţei razelor solare directe asupra orbitei unui anume satelit... aşa... în mare...
Se presupune programul terminat, deşi mai trebuie bibilit că să arate mumos şi rulate câteva date. Trebuie să scriu efectiv lucarea. Cuprins am! Capitolul 1 are doar una bucată "introducere" în care zice de motivaţie, cât de interesantă e geodezia, cât de mult iubim câmpul gravitaţional al Pământului şi cum că trebuie să calculăm cu razele să îl vedem mai bine. În mare scris, dar necesită retuşări. Capitolul 2 are ceva teorie despre ce calcule sunt în program defapt... şi aici am rămas...
... va urma ...
vineri, 25 iulie 2008
De ce cărările se schimbă!
Să zicem că au cumpărat îngheţată de alune şi în drum spre casă îşi făceau gânduri cum o vor mânca - cu sirop de ciocolată, frişcă şi pişcoturi. Dar când au ajuns acasă au avut pe neaşteptate oaspeţi. Ea le-a dat la fiecare câte o porţie de îngheţată frumos decorată, dar nu a putut mânca. Aşa că şi-a păstrat o porţie în cutie. Să zicem că îngheţată a fost atât de bună încât el ar mai fi vrut o porţie. Aşa că a mâncat şi porţia din cutie în timp ce ea spăla vasele. Când l-a văzut înghiţind ultima linguriţă de îngheţată s-a supărat. Atât de tare încât a început să urle la el tot ce îi trecea prin cap. Iar el s-a apărat. Că nu avea de unde să ştie că ea nu a mâncat în îngheţată, că nu era decât o îngheţată, că mâine vor cumpără alta. Ce scenă ruşinoasă: o femeie isterică din cauza unei îngheţate!
Pun pariu că data viitoare când vor cumpăra îngheţată lui îi va fi atât de frică de istericalele ei, încât nici nu se va atinge de îngheţată.
Mă întreb ce s-a întâmplat după! Oare ea a ţipat la el până când el s-a dus la non-stop şi i-a cumpărat altă îngheţată - din păcate de căpşuni, că nu aveau de alune, iar ei nu i-a plăcut? Sau ea a plecat val vârtej în oraş să mănânce singură o îngheţată pentru că cel de lângă ea nu e atent, nu înţelege, îi condamnă reacţiile şi îi e frică de ea? Au stat certaţi trei zile? Au ajuns să facă copii isterici sau antisociali?
Să zicem doar... Că nu era nici o îngheţată!
Pun pariu că data viitoare când vor cumpăra îngheţată lui îi va fi atât de frică de istericalele ei, încât nici nu se va atinge de îngheţată.
Mă întreb ce s-a întâmplat după! Oare ea a ţipat la el până când el s-a dus la non-stop şi i-a cumpărat altă îngheţată - din păcate de căpşuni, că nu aveau de alune, iar ei nu i-a plăcut? Sau ea a plecat val vârtej în oraş să mănânce singură o îngheţată pentru că cel de lângă ea nu e atent, nu înţelege, îi condamnă reacţiile şi îi e frică de ea? Au stat certaţi trei zile? Au ajuns să facă copii isterici sau antisociali?
Să zicem doar... Că nu era nici o îngheţată!
Despre Bilă Atomică
Un fiu al societăţii care renunţă la şcoală, nu produce decât deşeuri, e certat cu săpunul şi stimulat doar de calculator este catalogat drept antisocial. Fără a avea un vocabular obscen, fără a folosi halucinogene sau alte droguri uşoare, fără a fi un fan al pornografiei, fără a abuza fie fizic fie verbal alţi membrii ai societăţii este condamnat de societate şi chiar de propria familie pentru că nu se integrează în sânul lor. De fapt, dacă ar face oricare dintre cele de mai sus s-ar considera că e pe drumul cel bun. Pentru că acceptăm păcatele, dar nu acceptăm că cineva nu vrea să fie cu noi, să muncească cu noi, să cheltuie cu noi, să îşi ţină mintea ocupată cu bârfe şi ultimele produse dispensabile apărute pe piaţă.
Vorbesc prostii. Dacă ai fi filozof te-aş ierta. Te iubesc, dar va trebui să te speli în fiecare zi. Nasul meu nu acceptă altfel. Din egoism şi trufie te voi ademeni, mitui şi şantaja până ajungi că mine. Pentru că eu nu pot să accept altfel şi pentru că sunt atât de încrezută încât cred că e mai bine ca mine!
Vorbesc prostii. Dacă ai fi filozof te-aş ierta. Te iubesc, dar va trebui să te speli în fiecare zi. Nasul meu nu acceptă altfel. Din egoism şi trufie te voi ademeni, mitui şi şantaja până ajungi că mine. Pentru că eu nu pot să accept altfel şi pentru că sunt atât de încrezută încât cred că e mai bine ca mine!
marți, 15 iulie 2008
Atenţie: Dobitoace in libertate!
M-am hotărât să mă întorc în ţara (imediat ce scap... zic), şi nimic nu îmi clatină hotărârea... nimic, în afară de mama.
Da, a venit mama la mine. A compara cică ar fi o tendinţa feminine. Asta face şi mama. Compară! Preţurile, gusturile, casele, arhitectura, maşinile, sistemul de transport în comun... tot ce îi atrage atenţia. Până exclamă: cum e posibil aici să coste doar atât uleiul, iar la noi..." Nimic nou. Cunosc prea bine diferenţa dintre condiţiile româneşti şi cele nemţeşti. Şi nu, nu mă încălzesc.
După câteva zile am ajuns la bârfit alţi membri mai îndepărtaţi ai familiei, sau alianţe neplăcute pe care le evităm cât putem. Se pare că toată lumea e într-o oarecare febră a proprietăţilor private. Pentru a îşi satisface dorinţele sau doar nevoile, dobitocimea românească apelează la tot felul de aranjamente judiciare, mai mult sau mai puţin corecte din punct de vedere legal. Uni oameni, neavând alte ocupaţii, au ajuns să se implice în diverse procese pentru a pune mâna pe diverse proprietăţi. Energia investită în aceste procese putea fi eventual folosită la un loc de muncă. Dar indivizilor în cauză nu le place munca. Există indivizi care au ca unică sursă de satisfacţie personală sustragerea de bunuri sau beneficii din posesia altora. Aşa se simt ei deştepţi. Amuzant este că se ţepuiesc uni pe alţii. Mai puţin amuzant este că îi încurcă şi pe cei civilizaţi şi cu bun simţ. Dobitoacele astea nu au foarte multă minte, nu au făcut nici o facultate şi mă îndoiesc că s-au apucat să studieze legea. Cum reuşesc atunci să facă toate mişculaţiile astea? Cine îi învăţa? Răspunsul e probabil: angajaţii oficiilor de stat şi absolvenţii facultăţilor de drept... adică nişte inutilităţi.
Din lăcomie, din setea de a poseda au fost inventate sisteme juridice şi ecomonice. Sisteme care nu produc nimic, dar ard mult gaz. Sisteme care în combinaţie cu tiparul românului ajung dezastruoase. Acest mic amănunt mă face sa îmi fie teamă de venitul meu acasă.
Da, a venit mama la mine. A compara cică ar fi o tendinţa feminine. Asta face şi mama. Compară! Preţurile, gusturile, casele, arhitectura, maşinile, sistemul de transport în comun... tot ce îi atrage atenţia. Până exclamă: cum e posibil aici să coste doar atât uleiul, iar la noi..." Nimic nou. Cunosc prea bine diferenţa dintre condiţiile româneşti şi cele nemţeşti. Şi nu, nu mă încălzesc.
După câteva zile am ajuns la bârfit alţi membri mai îndepărtaţi ai familiei, sau alianţe neplăcute pe care le evităm cât putem. Se pare că toată lumea e într-o oarecare febră a proprietăţilor private. Pentru a îşi satisface dorinţele sau doar nevoile, dobitocimea românească apelează la tot felul de aranjamente judiciare, mai mult sau mai puţin corecte din punct de vedere legal. Uni oameni, neavând alte ocupaţii, au ajuns să se implice în diverse procese pentru a pune mâna pe diverse proprietăţi. Energia investită în aceste procese putea fi eventual folosită la un loc de muncă. Dar indivizilor în cauză nu le place munca. Există indivizi care au ca unică sursă de satisfacţie personală sustragerea de bunuri sau beneficii din posesia altora. Aşa se simt ei deştepţi. Amuzant este că se ţepuiesc uni pe alţii. Mai puţin amuzant este că îi încurcă şi pe cei civilizaţi şi cu bun simţ. Dobitoacele astea nu au foarte multă minte, nu au făcut nici o facultate şi mă îndoiesc că s-au apucat să studieze legea. Cum reuşesc atunci să facă toate mişculaţiile astea? Cine îi învăţa? Răspunsul e probabil: angajaţii oficiilor de stat şi absolvenţii facultăţilor de drept... adică nişte inutilităţi.
Din lăcomie, din setea de a poseda au fost inventate sisteme juridice şi ecomonice. Sisteme care nu produc nimic, dar ard mult gaz. Sisteme care în combinaţie cu tiparul românului ajung dezastruoase. Acest mic amănunt mă face sa îmi fie teamă de venitul meu acasă.
miercuri, 9 iulie 2008
Karma tulburată
@dexonline:
Am o atracţie pentru lepre. Egoişti, egocentrişti şi victime ale propriului orgoliu. Au o listă infinită cu scuze pentru ceea ce nu au reuşit şi pentru toate situaţiile în care au dezamăgit. Nu îşi regretă niciodată acţiunile şi nici lenea. Deşi nu se consideră chiar oropsiţi de soartă, reperează cu uşurinţă când alţi indivizi au mai multă baftă decât ei în ceea ce ipotetic le-ar fi şi lor bine. Ipotetic, pentru că în general remarcă că vroiau acel ceva abia când îl văd la alţii şi trântesc replica: "Vai! Cum?! Nu ştiai că şi eu vreau?! Da' cum?! Am spus întotdeauna!". Indivizii din specia leprelor sunt foarte sociabili şi se cred chiar plăcuţi de toată lumea. Entitatea divină i-a înzestrat, probabil, cu un greu identificabil farmec personal. Tre' să supravieţuiască şi ei cumva. Par relativ inteligenţi, dar eşuează frecvent să se ridice pe propriile puteri din situaţii dificile. Afirmă că îmi sunt prieteni, dar îşi doresc defapt compania persoanelor cu înclinaţii mai în vogă.
Dat fiind slăbiciunea mea pentru asemenea specimene, interacţiunea cu ei devine problematică. Îmi este neclar cum să fac să scap. Credeam că am mai multă minte.
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune
Am o atracţie pentru lepre. Egoişti, egocentrişti şi victime ale propriului orgoliu. Au o listă infinită cu scuze pentru ceea ce nu au reuşit şi pentru toate situaţiile în care au dezamăgit. Nu îşi regretă niciodată acţiunile şi nici lenea. Deşi nu se consideră chiar oropsiţi de soartă, reperează cu uşurinţă când alţi indivizi au mai multă baftă decât ei în ceea ce ipotetic le-ar fi şi lor bine. Ipotetic, pentru că în general remarcă că vroiau acel ceva abia când îl văd la alţii şi trântesc replica: "Vai! Cum?! Nu ştiai că şi eu vreau?! Da' cum?! Am spus întotdeauna!". Indivizii din specia leprelor sunt foarte sociabili şi se cred chiar plăcuţi de toată lumea. Entitatea divină i-a înzestrat, probabil, cu un greu identificabil farmec personal. Tre' să supravieţuiască şi ei cumva. Par relativ inteligenţi, dar eşuează frecvent să se ridice pe propriile puteri din situaţii dificile. Afirmă că îmi sunt prieteni, dar îşi doresc defapt compania persoanelor cu înclinaţii mai în vogă.
Dat fiind slăbiciunea mea pentru asemenea specimene, interacţiunea cu ei devine problematică. Îmi este neclar cum să fac să scap. Credeam că am mai multă minte.
joi, 26 iunie 2008
Frontman - Matchbox 20
M-am îndrăgostit de Rob Thomas când am dat peste o anume melodie pe youtube. O imagine alb-negru m-am făcut să dau click. Cu bucle în păr şi expresia unui om handicapat, este exact ce le place mimozelor mai sensibile ca mine, mimoze pe seama cărora în general eu fac mişto. Nu cred ca mi-aş face prieteni in fan-club. Cerceii sunt în plus, părerea mea. La câte melodii despre relaţii nereuşite a scris, înclin să cred că i s-au dat destul de des papucii. Sau poate are doar remuşcări. Nu m-am interesat prea mult de ce a scris el o melodie sau alta. Şi poate nici nu contează. Se îmbină ele bine cu vibraţiile neuronilor mei şi le găsesc înţelesul propriu. Din câte se pot vedea pe net omul ştie să lege două cuvine şi suferă la fiecare concert. Da, un concert trebuie să fie super. Parcă mă şi văd făcând valuri printre mimoze şi masculi cu o prea pronunţată latură feminină.
Şi o mostră mai puţin sensibilă:
Şi o mostră mai puţin sensibilă:
Nightwish - The Islander
Pt că aşa e cool, să pui muzică pe blog, şi pt că vroiam eu sa păstrez linkul.
Tus' mama lor de utilizatori
Da, da, da! Pentru ei lucrăm. Dar câteodată mă întreb cu ce folos. Nu, nu sunt programator! Nu sunt! Sunt inginer! (adică urmează să fiu, că acum doar ard gazul) Programatorul are şi el o pregtatire, unii chiar o facultate. Au învăţat cum e mai bine să înşiri comenzile alea ca să-i fie calcului mai bine. Eu sunt doar cârpaci! Că aşa am găsit de muncă şi dă bine la CV. Şi vin utilizatorii cu pretenţiile, mă holbez la cod, mă uit la alţii în ogradă şi le lipesc ca pe un puzzle. Şi, da, îşi face treaba mozaicul meu. Până când vine desteptu' de utilizator că nu-i convine lui că în nu's ce alt program folosit de el avea aia şi aia şi aia şi arăta aşa. Şi el vrea ca ăsta să arate şi să facă la fel, că lui îi e greu să înveţe să selecteze şi să apese o tastă. Nu... Dacă nu face chestia asta doar din mouse, ca să îşi poată ţine el mâna stânga băgată adânc unde nu intră niciodată soarele, nu se simte el bine. Ciungi ăştia de ce nu stau la ei acasă?
duminică, 22 iunie 2008
Rock im Park
Despre
Cazarea şi amenajari:
In drum spre
Pe scena:
Black Tides
Jimmy Eat World
HIM
Prodigy
Nightwish
Offspring
Metallica
Si doresc pe aceasta cale sa mulţumesc bocancilor mei. Extrem de incomozi dar au susţinut multe greutăţi şi au rezistat pana la capăt.
Poate la un moment dat voi scrie mai multe. Dar având în vedere ca abia după 2 săptămâni am avut chef să editez pozele şi să le pun pe net, slabe şanse.
Cazarea şi amenajari:
In drum spre
Pe scena:
Black Tides
Jimmy Eat World
HIM
Prodigy
Nightwish
Offspring
Metallica
Si doresc pe aceasta cale sa mulţumesc bocancilor mei. Extrem de incomozi dar au susţinut multe greutăţi şi au rezistat pana la capăt.
Poate la un moment dat voi scrie mai multe. Dar având în vedere ca abia după 2 săptămâni am avut chef să editez pozele şi să le pun pe net, slabe şanse.
Moment artistic
Ieri s-a desfăşurat atelierul "Înşirăm mărgele", din seria "Pe Kat o mai apucă".
Rezultatul: scoică-piatră-scoică-piatră; piele-piatră-piele-piatră; şi lipsă-piatră-lipsă-piatră. Scoică-piatră-scoică-piatră nu e foarte reuşit. Celelalte sunt modele exersate şi cu alte ocazii.
După care am trecut la executarea unui cuier unde sa înşir toate jucăriile mele.
Nu, nu prea le port! Rar mă apucă să mi le atârn de gat şi când o fac mă încurcă.
Din seria "Pe Kat o mai apucă" face parte si "Mâzgălim suprafeţe netede". Unic rezultat finit fiind:
Restul produselor sunt ori strâmbe ori neterminate. In următoarea zi cu soare sperăm sa fie finisate.
Si cum tot sunt la etapa de laude, sunt foarte mândră de colţul meu cu flori, pe care le rearanjez în fiecare săptămână.
Seria "Pe Kat o mai apucă" e uşor prea diversificată. Zic că mai bine era una şi bună, nu mai multe şi din an în paşte. Dar, lasă ca mă fac eu mare.
Rezultatul: scoică-piatră-scoică-piatră; piele-piatră-piele-piatră; şi lipsă-piatră-lipsă-piatră. Scoică-piatră-scoică-piatră nu e foarte reuşit. Celelalte sunt modele exersate şi cu alte ocazii.
După care am trecut la executarea unui cuier unde sa înşir toate jucăriile mele.
Nu, nu prea le port! Rar mă apucă să mi le atârn de gat şi când o fac mă încurcă.
Din seria "Pe Kat o mai apucă" face parte si "Mâzgălim suprafeţe netede". Unic rezultat finit fiind:
Restul produselor sunt ori strâmbe ori neterminate. In următoarea zi cu soare sperăm sa fie finisate.
Si cum tot sunt la etapa de laude, sunt foarte mândră de colţul meu cu flori, pe care le rearanjez în fiecare săptămână.
Seria "Pe Kat o mai apucă" e uşor prea diversificată. Zic că mai bine era una şi bună, nu mai multe şi din an în paşte. Dar, lasă ca mă fac eu mare.
joi, 19 iunie 2008
Cina la români
În pauza de masă am stat azi lângă şef şi o colegă din portugalia. S-a discutat despre europene, campionatul de fotbal. Iniţial discuţia decurgea destul de firesc. Care echipă, care jucător, care joc, etc... Până s-a ajuns la un subiect mai deosebit. Se pare că unii nemţi sunt încurcaţi de ore la care sunt difuzate meciurile, în sensul că nu se potriveşte cu programul lor zilnic. Pentru portughezi e ceva mai bine, din câte am înţeles. Asta pt că portughezii iau masa de seară la ora 19, ceea ce înseamnă că meciurile sunt difuzate la timp pt siestă. Foarte preocupat de acest amănunt şeful meu se întoarce spre mine şi mă întreabă cum e în România. Mică încurcătură! N-am idee la ce oră îşi ia românul cina, dar sunt convinsă că găsesc toţi românii o soluţie.
miercuri, 18 iunie 2008
Din blog in blog
Cum ma plimb prea des de la un calculator la altul, am ajuns sa folosesc "lectura de seara" ca sa pastrez link-urile blogurilor care mi s-au parut interesante, dar nu am apucat inca sa le citesc. Vor fi sterse dupa ce termin de citit.
Later edit: S-a sters. Peste cateva zile mai stergem...
Later edit: S-a sters. Peste cateva zile mai stergem...
Momentul poetic strikes back - Vreau acasa
Azi facem exceptia: fara diacritice - de trefla.
Deci... pt ca e ceva extrem de inteligent si asa m-a invatat pe mine mascariciul: orice propozitie inteligenta incepe cu "deci"! Deci, vreau acasa! Intodeauna am fost pasiva, am analizat, luat in calcul, bine hai ca incercam. Nu am luptat niciodata impotriva curentului si chiar daca ma mai apuca nu, nu sunt impulsiva. Am mers cu valul! L-am lasat sa ma duca si nu m-a dat cu capul de stanci pana acum. Acum vreau acasa! Mai lent sau mai stangaci mi-am dus toate activitatile la bun sfarsit. Nu am luat niciodata premiul intai, dar am ajuns la linia de sosire! Acum ma tenteaza rau, da' rau un "bagat picioarele si tulea acasa". Cunosc logica, stiu de ce Germania, de ce nu Romania, si pur si simplu mi se rupe. Daca trebuie sa depun efort ca sa nu ma gandesc ca vreau acasa ce sens mai are? Daca oricum nu mai pot sa merg cu valul, poate sunt suficient de mare acum ca sa merg impotriva lui. Poate chiar cu dorinta de a lua premiul intai candva odata...
Sfatul unui coleg: "Auzi... Incearca sa te uiti la desene animate!" Foarte tare!
Deci... pt ca e ceva extrem de inteligent si asa m-a invatat pe mine mascariciul: orice propozitie inteligenta incepe cu "deci"! Deci, vreau acasa! Intodeauna am fost pasiva, am analizat, luat in calcul, bine hai ca incercam. Nu am luptat niciodata impotriva curentului si chiar daca ma mai apuca nu, nu sunt impulsiva. Am mers cu valul! L-am lasat sa ma duca si nu m-a dat cu capul de stanci pana acum. Acum vreau acasa! Mai lent sau mai stangaci mi-am dus toate activitatile la bun sfarsit. Nu am luat niciodata premiul intai, dar am ajuns la linia de sosire! Acum ma tenteaza rau, da' rau un "bagat picioarele si tulea acasa". Cunosc logica, stiu de ce Germania, de ce nu Romania, si pur si simplu mi se rupe. Daca trebuie sa depun efort ca sa nu ma gandesc ca vreau acasa ce sens mai are? Daca oricum nu mai pot sa merg cu valul, poate sunt suficient de mare acum ca sa merg impotriva lui. Poate chiar cu dorinta de a lua premiul intai candva odata...
Sfatul unui coleg: "Auzi... Incearca sa te uiti la desene animate!" Foarte tare!
luni, 16 iunie 2008
Moment poetic
Tomo m-a întrebat daca mă simt bătrână.
In conformitate cu numerele eu acum ar trebui să fiu la nivelul de mămică/femeie de carieră/înteleaptă/distrusă... ceva. Dar nu! Eu sunt în faza de testat tot ce îmi zboară prin fată. Dacă văd, se poate şi eu n-am făcut asta pana acum => trebuie să fac asta. Adică undeva prin liceu. Asta pt că in liceu încă mai făceam hăinuţe la păpuşi, iar cand eram copil călătoream pe planete imaginare. N-a văzut nici Enterprise planete ca ale mele. Nu, nu mă simt bătrână. Doar un pic in urmă cu nivelele. Uni îşi renovează casa, eu as vrea sa îmi îmbunătăţesc îndemânarea la biliard. N-ar fi o problemă, dar îmi e uşor teamă că voi sării câteva nivele în lipsa sincronizării cu valorile din buletin. Am o vagă impresie că pe la sfârşit se face "upgrade" automat, atâta timp cât supravieţuieşte personajul.
Nu ştiu cum se face că nu am chef sa scriu toate chestiile alea cică inteligente care îmi trec prin cap, dar când mă apucă postez o bălărie d'asta.
De cate ori mă uit la picătură în ogradă mă apuca dorul de casă.
In conformitate cu numerele eu acum ar trebui să fiu la nivelul de mămică/femeie de carieră/înteleaptă/distrusă... ceva. Dar nu! Eu sunt în faza de testat tot ce îmi zboară prin fată. Dacă văd, se poate şi eu n-am făcut asta pana acum => trebuie să fac asta. Adică undeva prin liceu. Asta pt că in liceu încă mai făceam hăinuţe la păpuşi, iar cand eram copil călătoream pe planete imaginare. N-a văzut nici Enterprise planete ca ale mele. Nu, nu mă simt bătrână. Doar un pic in urmă cu nivelele. Uni îşi renovează casa, eu as vrea sa îmi îmbunătăţesc îndemânarea la biliard. N-ar fi o problemă, dar îmi e uşor teamă că voi sării câteva nivele în lipsa sincronizării cu valorile din buletin. Am o vagă impresie că pe la sfârşit se face "upgrade" automat, atâta timp cât supravieţuieşte personajul.
Nu ştiu cum se face că nu am chef sa scriu toate chestiile alea cică inteligente care îmi trec prin cap, dar când mă apucă postez o bălărie d'asta.
De cate ori mă uit la picătură în ogradă mă apuca dorul de casă.
sâmbătă, 14 iunie 2008
La masculin
Unul din standardele masculine este: "îmi pare rău că te-ai supărat". Adică: "nu îmi pare rău că sunt un bou, că nu ştiu cum să mă comport cu tine, că am am dat-o în bară, ci doar pt că te-ai supărat". Supărarea femeii este un oarecare inconvenient pe care masculii îl regretă des, dar prea rar sunt interesaţi de identificarea şi înlăturarea problemei.
Când te mănâncă e de preferat să te speli, îl loc să te scarpini! Masculii nu se împăca foarte bine cu săpunul!
Când te mănâncă e de preferat să te speli, îl loc să te scarpini! Masculii nu se împăca foarte bine cu săpunul!
miercuri, 4 iunie 2008
The Personality Quiz
Adică m-am jucat pe http://jointhefight.scifi.com. Lupt sa câştige humanii săptămâna asta! As fi ales trupa sintetica, da' humanii ăştia o încasau rău şi m-am gândit sa îi ajut... şi testul zice că eu sunt
"The world could use a few more people like you… but not too many." - Foarte tare!
Vikingu e Billy! =))
"The world could use a few more people like you… but not too many." - Foarte tare!
Vikingu e Billy! =))
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
