Lectura de seară

... s-a modificat! Am tăiat porcul fermecat, deşi era singurul informat de existenta blogului meu. Am adăugat o picătură şi diavolul in versiune rusească. Pt că măscăriciul a insistat să mă ambiţioneze să nu mai îmi bag nasul în scriiturile lui, picătura are o melodie frumoasa, iar pt diavol a pus Bulgakov o vorbă bună. In principiu de treflă, dar... corespunde cu realitatea.

De ţinut minte: .ro - băneasa/reclame/lume

Battlestar Galactica

Am văzut eu pe alte bloguri că e frumos să ridici în slăvi filmele care îţi plac. Aşa că:

Battlestar Galactica e cel mai tare! Nu, Adama nu e mai tare ca Picard, dar pe Enterprise erau prea puţine femei şi alea erau naşpa! Tasha era ridicolă pe lângă Starbuck, consilier Troi nici nu merită menţionată. Nu, nu exagerează! Tanti Preşedinta e mămoasă, că majoritatea muierilor de treabă şi era a 42-a în linie la preşedenţie-total plauzibil. Restul personajelor feminine sunt banale: Dee, Kat, Cally, Ellen... Nr.6 şi Nr.8 nu se pun că's cyloni. Una bucată kick ass chick e foarte tare! Plus că are de toate, de la "I-Robot" până la "Do androids dream electric sheeps?" şi spre deosebire de majoritatea serialelor are un sfârşit. Oamenii au preluat o idee, au întins de ea cât s-a putut, iar după 4 sezoane ş-au gândit să ne spună cum se termină. Şi nu, nu e doar SF. Atinge o mare parte din genurile în care pot fi încadrate filmele şi subiecte de la politică la dragoste! Yep! Love is all around! Şi dacă mă mai întreba careva dacă sunt ciudată pt că îmi plac SF-urile, răspunsul e: Nu! Eşti tu prost că îţi trece asta prin cap!

Cin' se-aseamănă se-adună...

De când ne-am mutat la olaltă cu oamenii harnici am descoperit că în acelaşi departament lucrează mulţi alţi studenţi. Da... mulţi! Orânduirea în clădirea din fabrică diferă de cea a fiţoşilor cu cravate. Daca in clădirea fiţoşilor era normal sa stau lângă cei cu care lucram, aici oamenii în toată firea au locul lor, iar birourile studenţilor sunt poziţionate în mijlocul camerei la liberă alegere. Fiind astfel privaţi de locurile de la geam şi probabil să fie mai uşor supravegheaţi. Aşa că am fost despărţită de colegii mei, oameni în toată firea în beneficiul cărora butonez, şi m-au trimis pe terenul de joacă al studenţilor. Toţi foarte încântaţi că au o colegă nouă! Din fericire am găsit un birou liber şi am început să îmi despachetez lucrurile. Adică: calculatorul, capsatorul, dosarele,... şi toate jucăriile pe care le-am primit de la fiţoşii cu cravate. Cum eu am calculatorul meu (spre deosebire de ceilalţi studenţi) şi placă cu numele meu, mi-am cam marcat locul. Că, aşa era cu fiţoşii, fiecare avea biroul lui + jucării personale. Destul de repede noii mei prieteni au descoperit că am mai multe jucării ca ei, şi chiar mai frumoase. Şi de atunci continuă să inventarieze ce am eu şi ei nu. Foarte surprinşi au fost când au remarcat că eu am şedinţe. Ceva extrem de fain: mă întâlnesc cu fiţoşi sa le dau raportul. Dar beneficiile mele suplimentare nu au fost o problemă. Sunt chemată la masă, la cafea, toată lumea e prietenoasă... că doar studenţi suntem şi trebuie să stăm împreună.

Un fenomen asemănător se întâmplă şi cu românii. Dacă din diferite motive găsim un român automat e noul nostru prieten. Nu contează dacă ascultă manele, se îmbracă în trening sau râgâie în public. Ce naiba, e român şi trebuie să stăm împreună. Există tendinţa asta. Dacă dintr-un motiv sau altul diferi de majoritate, cauţi toţi indivizii cu aceeaşi particularitate şi umbli în turmă. Spiritul de turmă e unul din cele mai puternice instincte care ne-a rămas probabil de când mergeam în patru labe. Variază doar pe ce principiu întemeiezi turma.