Frontman - Matchbox 20

M-am îndrăgostit de Rob Thomas când am dat peste o anume melodie pe youtube. O imagine alb-negru m-am făcut să dau click. Cu bucle în păr şi expresia unui om handicapat, este exact ce le place mimozelor mai sensibile ca mine, mimoze pe seama cărora în general eu fac mişto. Nu cred ca mi-aş face prieteni in fan-club. Cerceii sunt în plus, părerea mea. La câte melodii despre relaţii nereuşite a scris, înclin să cred că i s-au dat destul de des papucii. Sau poate are doar remuşcări. Nu m-am interesat prea mult de ce a scris el o melodie sau alta. Şi poate nici nu contează. Se îmbină ele bine cu vibraţiile neuronilor mei şi le găsesc înţelesul propriu. Din câte se pot vedea pe net omul ştie să lege două cuvine şi suferă la fiecare concert. Da, un concert trebuie să fie super. Parcă mă şi văd făcând valuri printre mimoze şi masculi cu o prea pronunţată latură feminină.


Şi o mostră mai puţin sensibilă:

Nightwish - The Islander

Pt că aşa e cool, să pui muzică pe blog, şi pt că vroiam eu sa păstrez linkul.

Tus' mama lor de utilizatori

Da, da, da! Pentru ei lucrăm. Dar câteodată mă întreb cu ce folos. Nu, nu sunt programator! Nu sunt! Sunt inginer! (adică urmează să fiu, că acum doar ard gazul) Programatorul are şi el o pregtatire, unii chiar o facultate. Au învăţat cum e mai bine să înşiri comenzile alea ca să-i fie calcului mai bine. Eu sunt doar cârpaci! Că aşa am găsit de muncă şi dă bine la CV. Şi vin utilizatorii cu pretenţiile, mă holbez la cod, mă uit la alţii în ogradă şi le lipesc ca pe un puzzle. Şi, da, îşi face treaba mozaicul meu. Până când vine desteptu' de utilizator că nu-i convine lui că în nu's ce alt program folosit de el avea aia şi aia şi aia şi arăta aşa. Şi el vrea ca ăsta să arate şi să facă la fel, că lui îi e greu să înveţe să selecteze şi să apese o tastă. Nu... Dacă nu face chestia asta doar din mouse, ca să îşi poată ţine el mâna stânga băgată adânc unde nu intră niciodată soarele, nu se simte el bine. Ciungi ăştia de ce nu stau la ei acasă?

Rock im Park

Despre


Cazarea şi amenajari:











In drum spre





Pe scena:
Black Tides

Jimmy Eat World

HIM

Prodigy

Nightwish


Offspring

Metallica



Si doresc pe aceasta cale sa mulţumesc bocancilor mei. Extrem de incomozi dar au susţinut multe greutăţi şi au rezistat pana la capăt.


Poate la un moment dat voi scrie mai multe. Dar având în vedere ca abia după 2 săptămâni am avut chef să editez pozele şi să le pun pe net, slabe şanse.

Moment artistic

Ieri s-a desfăşurat atelierul "Înşirăm mărgele", din seria "Pe Kat o mai apucă".
Rezultatul: scoică-piatră-scoică-piatră; piele-piatră-piele-piatră; şi lipsă-piatră-lipsă-piatră. Scoică-piatră-scoică-piatră nu e foarte reuşit. Celelalte sunt modele exersate şi cu alte ocazii.

După care am trecut la executarea unui cuier unde sa înşir toate jucăriile mele.

Nu, nu prea le port! Rar mă apucă să mi le atârn de gat şi când o fac mă încurcă.

Din seria "Pe Kat o mai apucă" face parte si "Mâzgălim suprafeţe netede". Unic rezultat finit fiind:

Restul produselor sunt ori strâmbe ori neterminate. In următoarea zi cu soare sperăm sa fie finisate.

Si cum tot sunt la etapa de laude, sunt foarte mândră de colţul meu cu flori, pe care le rearanjez în fiecare săptămână.


Seria "Pe Kat o mai apucă" e uşor prea diversificată. Zic că mai bine era una şi bună, nu mai multe şi din an în paşte. Dar, lasă ca mă fac eu mare.

Cina la români

În pauza de masă am stat azi lângă şef şi o colegă din portugalia. S-a discutat despre europene, campionatul de fotbal. Iniţial discuţia decurgea destul de firesc. Care echipă, care jucător, care joc, etc... Până s-a ajuns la un subiect mai deosebit. Se pare că unii nemţi sunt încurcaţi de ore la care sunt difuzate meciurile, în sensul că nu se potriveşte cu programul lor zilnic. Pentru portughezi e ceva mai bine, din câte am înţeles. Asta pt că portughezii iau masa de seară la ora 19, ceea ce înseamnă că meciurile sunt difuzate la timp pt siestă. Foarte preocupat de acest amănunt şeful meu se întoarce spre mine şi mă întreabă cum e în România. Mică încurcătură! N-am idee la ce oră îşi ia românul cina, dar sunt convinsă că găsesc toţi românii o soluţie.

Din blog in blog

Cum ma plimb prea des de la un calculator la altul, am ajuns sa folosesc "lectura de seara" ca sa pastrez link-urile blogurilor care mi s-au parut interesante, dar nu am apucat inca sa le citesc. Vor fi sterse dupa ce termin de citit.

Later edit: S-a sters. Peste cateva zile mai stergem...

Momentul poetic strikes back - Vreau acasa

Azi facem exceptia: fara diacritice - de trefla.

Deci... pt ca e ceva extrem de inteligent si asa m-a invatat pe mine mascariciul: orice propozitie inteligenta incepe cu "deci"! Deci, vreau acasa! Intodeauna am fost pasiva, am analizat, luat in calcul, bine hai ca incercam. Nu am luptat niciodata impotriva curentului si chiar daca ma mai apuca nu, nu sunt impulsiva. Am mers cu valul! L-am lasat sa ma duca si nu m-a dat cu capul de stanci pana acum. Acum vreau acasa! Mai lent sau mai stangaci mi-am dus toate activitatile la bun sfarsit. Nu am luat niciodata premiul intai, dar am ajuns la linia de sosire! Acum ma tenteaza rau, da' rau un "bagat picioarele si tulea acasa". Cunosc logica, stiu de ce Germania, de ce nu Romania, si pur si simplu mi se rupe. Daca trebuie sa depun efort ca sa nu ma gandesc ca vreau acasa ce sens mai are? Daca oricum nu mai pot sa merg cu valul, poate sunt suficient de mare acum ca sa merg impotriva lui. Poate chiar cu dorinta de a lua premiul intai candva odata...

Sfatul unui coleg: "Auzi... Incearca sa te uiti la desene animate!" Foarte tare!

Moment poetic

Tomo m-a întrebat daca mă simt bătrână.

In conformitate cu numerele eu acum ar trebui să fiu la nivelul de mămică/femeie de carieră/înteleaptă/distrusă... ceva. Dar nu! Eu sunt în faza de testat tot ce îmi zboară prin fată. Dacă văd, se poate şi eu n-am făcut asta pana acum => trebuie să fac asta. Adică undeva prin liceu. Asta pt că in liceu încă mai făceam hăinuţe la păpuşi, iar cand eram copil călătoream pe planete imaginare. N-a văzut nici Enterprise planete ca ale mele. Nu, nu mă simt bătrână. Doar un pic in urmă cu nivelele. Uni îşi renovează casa, eu as vrea sa îmi îmbunătăţesc îndemânarea la biliard. N-ar fi o problemă, dar îmi e uşor teamă că voi sării câteva nivele în lipsa sincronizării cu valorile din buletin. Am o vagă impresie că pe la sfârşit se face "upgrade" automat, atâta timp cât supravieţuieşte personajul.

Nu ştiu cum se face că nu am chef sa scriu toate chestiile alea cică inteligente care îmi trec prin cap, dar când mă apucă postez o bălărie d'asta.

De cate ori mă uit la picătură în ogradă mă apuca dorul de casă.

La masculin

Unul din standardele masculine este: "îmi pare rău că te-ai supărat". Adică: "nu îmi pare rău că sunt un bou, că nu ştiu cum să mă comport cu tine, că am am dat-o în bară, ci doar pt că te-ai supărat". Supărarea femeii este un oarecare inconvenient pe care masculii îl regretă des, dar prea rar sunt interesaţi de identificarea şi înlăturarea problemei.

Când te mănâncă e de preferat să te speli, îl loc să te scarpini! Masculii nu se împăca foarte bine cu săpunul!

The Personality Quiz

Adică m-am jucat pe http://jointhefight.scifi.com. Lupt sa câştige humanii săptămâna asta! As fi ales trupa sintetica, da' humanii ăştia o încasau rău şi m-am gândit sa îi ajut... şi testul zice că eu sunt

"The world could use a few more people like you… but not too many." - Foarte tare!

Vikingu e Billy! =))