luni, 28 iulie 2008

Din chinuitul fenomen: facultatea!

Cum în ultima vreme a început să mă preocupe mai mult blogul, iar pe mine ar trebui să mă preocupe lucrarea de studiu, m-am gândit eu aşa să zic pe blog de lucrare. Orice numa' să mă mobilizez şi să scap de băncile facultăţii. Poluez tot, doar doar s'o lipi de mine.

So... lucrarea mea de studiu este: 1 - în germană; 2 - postrocesarea influenţei razelor solare directe asupra orbitei unui anume satelit... aşa... în mare...

Se presupune programul terminat, deşi mai trebuie bibilit că să arate mumos şi rulate câteva date. Trebuie să scriu efectiv lucarea. Cuprins am! Capitolul 1 are doar una bucată "introducere" în care zice de motivaţie, cât de interesantă e geodezia, cât de mult iubim câmpul gravitaţional al Pământului şi cum că trebuie să calculăm cu razele să îl vedem mai bine. În mare scris, dar necesită retuşări. Capitolul 2 are ceva teorie despre ce calcule sunt în program defapt... şi aici am rămas...

... va urma ...

vineri, 25 iulie 2008

De ce cărările se schimbă!

Să zicem că au cumpărat îngheţată de alune şi în drum spre casă îşi făceau gânduri cum o vor mânca - cu sirop de ciocolată, frişcă şi pişcoturi. Dar când au ajuns acasă au avut pe neaşteptate oaspeţi. Ea le-a dat la fiecare câte o porţie de îngheţată frumos decorată, dar nu a putut mânca. Aşa că şi-a păstrat o porţie în cutie. Să zicem că îngheţată a fost atât de bună încât el ar mai fi vrut o porţie. Aşa că a mâncat şi porţia din cutie în timp ce ea spăla vasele. Când l-a văzut înghiţind ultima linguriţă de îngheţată s-a supărat. Atât de tare încât a început să urle la el tot ce îi trecea prin cap. Iar el s-a apărat. Că nu avea de unde să ştie că ea nu a mâncat în îngheţată, că nu era decât o îngheţată, că mâine vor cumpără alta. Ce scenă ruşinoasă: o femeie isterică din cauza unei îngheţate!

Pun pariu că data viitoare când vor cumpăra îngheţată lui îi va fi atât de frică de istericalele ei, încât nici nu se va atinge de îngheţată.

Mă întreb ce s-a întâmplat după! Oare ea a ţipat la el până când el s-a dus la non-stop şi i-a cumpărat altă îngheţată - din păcate de căpşuni, că nu aveau de alune, iar ei nu i-a plăcut? Sau ea a plecat val vârtej în oraş să mănânce singură o îngheţată pentru că cel de lângă ea nu e atent, nu înţelege, îi condamnă reacţiile şi îi e frică de ea? Au stat certaţi trei zile? Au ajuns să facă copii isterici sau antisociali?

Să zicem doar... Că nu era nici o îngheţată!

Despre Bilă Atomică

Un fiu al societăţii care renunţă la şcoală, nu produce decât deşeuri, e certat cu săpunul şi stimulat doar de calculator este catalogat drept antisocial. Fără a avea un vocabular obscen, fără a folosi halucinogene sau alte droguri uşoare, fără a fi un fan al pornografiei, fără a abuza fie fizic fie verbal alţi membrii ai societăţii este condamnat de societate şi chiar de propria familie pentru că nu se integrează în sânul lor. De fapt, dacă ar face oricare dintre cele de mai sus s-ar considera că e pe drumul cel bun. Pentru că acceptăm păcatele, dar nu acceptăm că cineva nu vrea să fie cu noi, să muncească cu noi, să cheltuie cu noi, să îşi ţină mintea ocupată cu bârfe şi ultimele produse dispensabile apărute pe piaţă.

Vorbesc prostii. Dacă ai fi filozof te-aş ierta. Te iubesc, dar va trebui să te speli în fiecare zi. Nasul meu nu acceptă altfel. Din egoism şi trufie te voi ademeni, mitui şi şantaja până ajungi că mine. Pentru că eu nu pot să accept altfel şi pentru că sunt atât de încrezută încât cred că e mai bine ca mine!

marți, 15 iulie 2008

Atenţie: Dobitoace in libertate!

M-am hotărât să mă întorc în ţara (imediat ce scap... zic), şi nimic nu îmi clatină hotărârea... nimic, în afară de mama.

Da, a venit mama la mine. A compara cică ar fi o tendinţa feminine. Asta face şi mama. Compară! Preţurile, gusturile, casele, arhitectura, maşinile, sistemul de transport în comun... tot ce îi atrage atenţia. Până exclamă: cum e posibil aici să coste doar atât uleiul, iar la noi..." Nimic nou. Cunosc prea bine diferenţa dintre condiţiile româneşti şi cele nemţeşti. Şi nu, nu mă încălzesc.

După câteva zile am ajuns la bârfit alţi membri mai îndepărtaţi ai familiei, sau alianţe neplăcute pe care le evităm cât putem. Se pare că toată lumea e într-o oarecare febră a proprietăţilor private. Pentru a îşi satisface dorinţele sau doar nevoile, dobitocimea românească apelează la tot felul de aranjamente judiciare, mai mult sau mai puţin corecte din punct de vedere legal. Uni oameni, neavând alte ocupaţii, au ajuns să se implice în diverse procese pentru a pune mâna pe diverse proprietăţi. Energia investită în aceste procese putea fi eventual folosită la un loc de muncă. Dar indivizilor în cauză nu le place munca. Există indivizi care au ca unică sursă de satisfacţie personală sustragerea de bunuri sau beneficii din posesia altora. Aşa se simt ei deştepţi. Amuzant este că se ţepuiesc uni pe alţii. Mai puţin amuzant este că îi încurcă şi pe cei civilizaţi şi cu bun simţ. Dobitoacele astea nu au foarte multă minte, nu au făcut nici o facultate şi mă îndoiesc că s-au apucat să studieze legea. Cum reuşesc atunci să facă toate mişculaţiile astea? Cine îi învăţa? Răspunsul e probabil: angajaţii oficiilor de stat şi absolvenţii facultăţilor de drept... adică nişte inutilităţi.

Din lăcomie, din setea de a poseda au fost inventate sisteme juridice şi ecomonice. Sisteme care nu produc nimic, dar ard mult gaz. Sisteme care în combinaţie cu tiparul românului ajung dezastruoase. Acest mic amănunt mă face sa îmi fie teamă de venitul meu acasă.

miercuri, 9 iulie 2008

Karma tulburată

@dexonline:
PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune

Am o atracţie pentru lepre. Egoişti, egocentrişti şi victime ale propriului orgoliu. Au o listă infinită cu scuze pentru ceea ce nu au reuşit şi pentru toate situaţiile în care au dezamăgit. Nu îşi regretă niciodată acţiunile şi nici lenea. Deşi nu se consideră chiar oropsiţi de soartă, reperează cu uşurinţă când alţi indivizi au mai multă baftă decât ei în ceea ce ipotetic le-ar fi şi lor bine. Ipotetic, pentru că în general remarcă că vroiau acel ceva abia când îl văd la alţii şi trântesc replica: "Vai! Cum?! Nu ştiai că şi eu vreau?! Da' cum?! Am spus întotdeauna!". Indivizii din specia leprelor sunt foarte sociabili şi se cred chiar plăcuţi de toată lumea. Entitatea divină i-a înzestrat, probabil, cu un greu identificabil farmec personal. Tre' să supravieţuiască şi ei cumva. Par relativ inteligenţi, dar eşuează frecvent să se ridice pe propriile puteri din situaţii dificile. Afirmă că îmi sunt prieteni, dar îşi doresc defapt compania persoanelor cu înclinaţii mai în vogă.

Dat fiind slăbiciunea mea pentru asemenea specimene, interacţiunea cu ei devine problematică. Îmi este neclar cum să fac să scap. Credeam că am mai multă minte.