Cum se alege orezul? - Pentru Gollum

Câţiva dintre membrii mai deosebiţi ai speciei noastre consideră un defect înstinctul, bine înfipt în fiecare dintre noi, de a ne reproduce. Unii pentru că nu suportă copii, unii pentru că li se pare prea crudă lumea în care trăim pentru a face un copil, iar alţii - ca Gollum - pentru că Pământul este suprapopulat.

Pentru toţi aceşti indivizi voi pregătii un pachet cadou: un bisturiu + un manual de anatomie a organelor de reproducere! Care se simte să lase adresa în vedera primirii coletului. Sau apelaţi la specialişti. Medicul de familie vă poate îndruma ca să faceţi ceea ce trebuie. Dacă tot va bateţi atâta cu pumnul în piept, vă rog, da-ţi un exemplu. Sunt convinsă că nu voi duce lipsă copiilor voştrii.

Categoria 1. primeşte aplauzele mele atâta timp cât se ţine de cuvânt. Dacă nu eşti capabil să creşti un copil şi ai bunul simţ să fi conştient de asta, ai dreptate: mai bine stai cuminte. Ce sens are să aduci încă un dobitoc pe lume?!

Categoria 2. poate să folosească cu încredere bisturiul şi pe alte părţi ale corpului pentru o soluţie definitivă. În ritmul asta lumea nu va devenii mai caldă, aşa că nu are rost să te mai chinui.

Categoria 3. ar trebui să se mute în Siberia. Acolo Pământul nu e suprapopulat. O altă variantă ar fi să se implice cu entuziasm în proiecte de colonizare a Lunii sau a altor planete... poate chiar o staţie spaţială ici colo

Nu cantitatea oamenilor este problema, ci calitatea lor. Dacă toţii deştepţii s-ar hotărâ să nu mai facă copii, s-ar reproduce doar proştii. Decât să te gândeşti cum să opreşti venirea pe lume a copiilor, mai bine te gândeşti cum faci ca să-i educi. Un om e la fel de capabil să creeze şi să facă bine, cât e să distrugă. Nu reducerea numărului de indivizi ar face lumea mai frumoasă, ci dacă balanţa ar atârnă mai mult pe partea celor capabil de a crea frumosul. Bine... tu oricum ai tras chiulu', aşa că nu te deranja acum.

The english side of Soft

Azi am ajuns la facultate; am ferecat menta cat am putut; in cele din urma, obligata fiind: am dat drumu la program! Si!?! L-am stricat.... Evident! Indrumatorul meu remarca si o trimite pe administratorea de retea a institutului, ca ea se pricepe la d-astea. Vine femeia si ramane stupefiata: "Ah! Tu ai programul instalat in engleza!" Yep! Pauza! Adica nu in germana! Catastrofal! Cum s-a gandit cineva in Germania sa instaleze ceva altfel decat in limba lui Goethe? Cum e posibil? Mare dilema!

Asa ca... Google: "Tutorial"! Daca mi-ar placea sa citesc tutoriale, ce bine ar fi! Dar eu... blog, forum, blog, youtube, blog, mail, mail, messenger, telefon, mi-e foame!

Si... corectarea gramaticala + diacritice, vin cand imi trece lenea.
Sau nu...

Lectura de seară

Am redecorat. Parţial pt că mă plictisisem, parţial pt că vroiam ceva nou, parţial pt ca am mai crescut şi nu mă mai impresionează un text care atrage mai mult prin vocabular decât prin conţinut. Până mă plictisesc data viitoare...

In programul viitor ar fi şi ceva widgets noi şi un quilt mai mic... dar mai încolo. Si ar trebui să instalez la un moment dat tastatura în română ca să nu mă mai chinui cu diacriticele.

Tekzilla recomandă

Pentru că mai nou sunt fan Tekzilla, deşi nu înţeleg jumate din ce povestesc ei acolo şi pentru că întotdeauna mi se par interesante link-urile recomandate de ei, dar niciodată nu le ţin mine. (a treia pe dreapta)

Cu greutate

Fac parte din minoritatea oamenilor cărora li se pare gustos ceea ce e si sănătos. Prefer cartofii fierţi celor prăjiţi iar spanacul este un deliciu. Mă susţine probabil şi un mic defect din fabricaţie al stomacului. Stomacul meu se mai trezeşte din an in paşte să facă scandal. Ca să reduc intensitatea durerilor la un nivel care îmi permite să dorm noaptea, ajung sa mănânc legume fierte, orez... ceva ca să îl ţină ocupat, dar să nu îi dea prea multă bătaie de cap.

In timp ce eu am dureri de aş distruge ceva în scop recreativ, văd o bilă deplasându-se cu mişcări de raţă şi viteza unei ţestoase către chioşcul de kebab. Si cum îi admiram mişcarea de rotaţie a ecuatorului (bilele se rotesc stânga dreapta în jurul axei verticale pentru a se deplasa înainte fără a se rostogoli) mă gândeam ce ghinion pe ea ca nu are stomacul meu. De ce nu a binecuvântat-o şi pe ea natura cu dureri ca ale mele? Sau ceva mai dese. Nu pentru ca nu îmi plac rotunjimile taliei ei sau pentru ca nu mai încape printr-o uşă de dimensiuni standard, ci pentru că nu pricep cum cineva prefera să se îndoape decât să îşi poată folosi toţi muşchii cu care a înzestrat-o natura.

Din regnul animal - Pentru Mamalor

Oamenii, animale sociale, se manifestă cu orice ocazie pentru a fi remarcaţi. Imită ca un papagal, cerşesc ca un câine, se umfla în pene ca un cocoş, scuipă ca o pisică iritată. Cele mai urâte schimonoseli apar când le este greu. Când nu au, când nu pot, când se simt lăsaţi la o parte. Dar mai deranjanţi sunt când se schimonosesc pentru că le este bine. Pentru că ei au şi tu nu, pentru că ei sunt mai şmecheri, pentru că îi apucă paranoia că ţi-ai putea însuşii ceea ce ei vor exclusiv. Totul antagonic: suntem în turmă, dar de fapt deasupra ei, suntem la fel dar de fapt unici. A naibii identitate.

Oamenii sunt animale posesive. Simt nevoia sa posede tot, de la firul de nisip din faţa casei până la atenţia şi sentimentele altora. Le adună, le pun gramadă şi se urcă peste ca să fie mai sus. Tot scunzi rămân.

Zgomot de fond - Pentru mândrul Şoim

M-a distrat cum pentru Frank Herbert amănuntul că femeile se enervează repede a fost suficient de semnificativ ca versiunea lui de femeie evoluată să stăpânească un exerciţiu de calmare. Dar hei! a fost chiar darnic cu femeile: glasul :P Nu mi se pare că a fost la fel de darnic cu bărbaţii, dar poate nu a considerat că bărbaţii ar avea nevoie să evolueze prea mult.

Dacă mentaţii şi surorile Bene Gesserit dobândesc printr-o educaţie specială capacitatea de a trage concluzii valabile legate de motivele, intenţiile şi acţiunile altora, unii din jurul nostru se văd la fel de capabili doar printr-un dar înnăscut şi experienţa lor de viaţă... de vreo două decenii şi ceva.

Îmi place să văd într-o carte SF şi o evoluţie a omului, nu doar a tehnologiei. Chiar dacă e dezvoltată prin educaţie. Dar mai mult decât talentele Bene Gesserit mi-aş dorii telepatia sau o altă metodă de comunicare mai avansată decât cea verbală, una prin care să nu se deformeze conţinutul şi să se garanteze valabilitatea lui. Mi-aş face o crăpătură în frunte, dacă l-ar ajuta pe interlocutorul meu să vadă ce e în capul meu ca să nu mai tragă concluzii pe lângă. Nu am nimic de ascuns, nu îmi e ruşine de ce gândesc. Aruncă o privire dacă poţi. M-am săturat să spun: "Eu vreau asta", iar ei să zică: "Nuuu! Te ştiu eu pe tine! Tu vrei de fapt ailaltă, da' nu vrei să spui! Nu mă păcăleşti tu pe mine, că eu's muuult mai deştept ca tine". Poate prea deştept. Atât de deştept că ai uitat să cureţi semnalul de purici. Interferenţe din experienţe anterioare probabil.

Există cumva argumentul contra, că odată cu talentul de a ne citi gândurile unul altuia ne va părăsi individualitatea. Acum... individualitatea este doar motivul neînţelegerilor dintre indivizi sau cumva şi produsul lor?