... în trei faze!

Faza 1: Raţiune şi simţire

Se presupune că omul se deosebeşte de restul animalelor prin raţiune, intelect... d'astea. Nu? Parcă aşa era. Clar nu toţi indivizii sunt dotaţi cu raţiune, dar pare-mi se că şi cei care nu duc lipsă o folosesc la probleme de matematică, diverse analize, poate la locul de muncă. Nu şi în relaţiile cu ceilalţi. Atunci când interacţionează cu mediul înconjurător, implicit şi cu semenii săi, omul reacţionează impulsiv, fără raţiune. Eventual numeşte asta că "are sentimente". La apariţia unui conflict cu semenii săi, omul va adopta o atitudine defensivă şi eventual se va considera victimă pentru că: "i-au fost rănite sentimentele"... sau nu numai. Rare ori îşi va pune problema "de ce?", "cum s-a ajuns la asta?", "care au fost motivele"; şi dacă o va face va ajunge la concluzia că era total nevinovat, toate acţiunile sau inacţiunile sale fiind perfect justificate. În etapa următoare vca proceda complet opus faţă de ceea ce ar duce la aplanarea conflictului, pentru ca din moment ce el e nevinovat şi i-au fost rănite sentimentele de către semnenii săi, atunci semenii săi trebuie să parcurgă un drum mai lung la el. Ca un fel de penitenţă... sau pentru a-şi arăta superioritatea... Sau? Cum era defapt?... Şfarârşeste prin a fi nefericit pentru că el e singurul nevinovat într-o lume crudă!

Faza 2: Teorie şi practică

Ştiu logica, cunosc teoria... dar practica? Aaa... în practică majoritatea sunt stângaci. Puţini au un dar înăscut pentru practică. În practică logica e în ceaţă iar teoria nu se potriveste. De la distanţă totul pare banal şi rezolvabil. Din mijloc pare imposibil. În practică nu accepţi ceea ce este evident, nu accepţi că nimic nu e ideal. În practică toate argumentele de grădinită sunt la putere şi orice scuză e valabilă. Practica ne omoară. Vag, totuşi îmi e clar. Dar dacă ar fi să lupt împotriva firi (şi a mea şi a semenilor mei), să accept şi limite şi infinitul, de ce aş face-o? A... da! Problema neagă soluţia.

Faza 3: Mi-am luat boxe! FTW!

Leapşa

Am deschis şi eu pe anul ăsta blogul, m-am uitat să văd ce se mai întâmpla pe blogurile pe care obişnuiesc să le citesc şi am constatat că am primit o leapşă. Eu, nefiind prea activă prin cercurile blogăreşti, nu cunosc ritualurile foarte bine.

Dacă am înţeles eu bine, ideea ar fi de a promova CharityGift. Site-ul pare drăguţel. Ideea admirabilă. Dar de când am văzut "Filantropica" sunt destul de reticentă la activităţi de genul! Mircea Diaconu ar fi mândru. L-am văzut cândva demult şi părea mai emoţionat când vorbea de "Filantropica" decât de oricare altă realizare a lui.

Să păstrăm totuşi o notă optimistă şi să sperăm că unii chiar au intenţii bune, chiar dacă Zâna noastră artificială face parte din gaşca lor. Leapşa spune să îmi aleg 5 cadouri, să spun "de ce" şi poate vine Moş Crăciun mai devreme.

Lista mea:

1. Zorzonele. Pentru că mie îmi plac zorzonelele: inelul verde şi cerceii roşii. Mai normal era să aleg culori care se potrivesc dar astea mi-au plăcut. Dacă am înţeles eu bine, zorzonelele susţin cu 30% din valoarea lor Asociaţia Cuţu Cuţu

2. Vase de ceramică! Nu îmi e foarte clar cum arată respectivele vase, dar am eu o nostalgie personală pentru ceramică. Plus că veniturile ajung în întregime la Alternativa 2003. 100% sună bine!

3. Cărţi: Copiii lui Hurin sau Romania in fotografii (ne)conventionale. Mai erau câteva interesante. 7% revin Fundaţiei TERRA Mileniul III.

4. Un unt de corp, pentru că untul de cacao miroase foarte gustos. 20% sunt pentru Fundatia Inima de Copil.

5. Muzică: Iris sau Phoenix! Pentru că ar trebui să ascult mai multă muzică românească şi îmi lipsesc din colecţie. Tot pentru mediu!

Şi cu ocazia asta am aflat că sunt mai multe organizaţii de genul ăsta în România de cât mă aşteptam.

Leapşa o dau mai departe lui: Queen, Havena, Yannah şi Oana, deşi nu-s foarte convinsă că vor afla şi ele.