vineri, 8 iulie 2011

Talente

Fericirea este un talent. Nu mi-e foarte clar daca ne nastem fiecare cu ce talente pica la zar, sau creste ca o bacterie pe un suport gol. Dar cum unii se pricep la balet iar altii mai deloc, asa si unii sunt fericiti din orice iar altii nici in ruptul capului. Nu pare sa tina cont de alte caracteristici. Nu remarc nici o tendinta de a fi mai mult sau mai putin fericit printe cel mai insatiri, sau cei sclipitori, nici macar cei mai credinciosi. Cum se exerseaza talentul asta, mi-e si mai neclar.

duminică, 22 mai 2011

Dacă aş fi avut şi eu...

Da, ok, toţi am dus lipsă de câte ceva. Dar până la urmă fiecare se descurcă cum poate cu, ce are. Că X a avut şi tu nu, nu te ajută foarte tare. Până la urmă X, cu ce a avut el, a plecat de la A şi a ajuns la B. Tu, cu ce ai avut tu, ai plecat de la C şi încă eşti tot acolo. N-a zis nimeni ca trebuie să ajungi undeva anume. Distanţa e o măsură relativa la punctul de plecare, indiferent despre care punct de plecare vorbim.

Poţi să înşiri acele lipsuri ca scuze pentru eşecuri sau nerealizări, sau poţi le priveşti ca o provocare. Pentru că oamenii care realizează ceva mai mult decât majoritatea sunt oamenii care ştiu ce vor (măcar pe termen scurt) şi nu se opresc doar pentru că le lipsesc una alta. Iar cei care rămân doar la a-şi plânge de milă cel mai probabil ajung nişte lepre.

Aşa-i că-s bună la teorie?

Later Edited: Altii care o spun mai bine: Every successful case is a special case

Project Start: Conversaţii cu prietenii mei imaginari

Intoducere tag: "conversaţii cu prietenii mei imaginari".

Eu am numai prieteni frumoşi, destepţi, educaţi, talentaţi în toate privinţele... Totul la superlativ. Sunt nişte oameni atat de perfecţi, că nu ai ce să critici. Dar mă gândesc că dacă s-ar întâmpla să nu fie aşa... ar fi îngrozitor. Cum ar fi dacă unul ar face o greşeală? În laşi în ale lui sau încerci să îi explici că o cam dă în bară? Dar dacă te întreabă ce părere ai? Îi spui adevărul sau ce vrea să audă? Ar fi urât şi s-ar putea supăra dacă nu-i de bine şi la următorul eveniment asemănător aş sta şi m-aş uita cum o dă acel prieten în bară îl loc să zic ceva pentru că n-are sens să te bagi şi pică pe tine şi... fie, cum spuneam. Nu e cazul pt că toţi prietenii mei sunt perfecţi. Dar dacă unii pot scrie numai poveşti care se termină cu bine, zic eu aşa că eu pot să debitez pe blog că aş punea spune ceva şi acel imaginar prieten chiar ar înţelege şi n-ar fi lezat în orgoliu, doar pentru că până la urmă nici eu nu sunt perfectă.

Io zic că mă ţine câteva posturi... zic eu aşa...

miercuri, 27 aprilie 2011

Dreptul la opinie

Eu nu's chiar cel harnic şi ordonat 'copil'. Încerc, dar nu prea îmi
iese. Una dintre activităţile care chiar nu-mi ies este să-mi
pregătesc micul dejun singură de acasă. Nu-i chiar o problemă, că se
poate cumpăra în drum spre muncă. Dacă încerc să fiu cuminte şi să nu
îmi iau gogoaşă cu ciocolată, aleg un sandwich / 'belegte brotchen'
(să îmi zică şi mie careva cum îi în ro). Ăl cu roşii şi mozzarella
îmi place mult. E o derivaţie de la caprese. Ştiţi? Salată de roşii cu
mozzarella!? E foarte bună. Doar cu un pic de busuioc şi în funcţie de
cantitatea de ulei de măsline, e chiar sănătoasă. Se poate cumpără
pâinica asta cam peste tot. Atâta doar că au început să o înece în
maioneză. Defapt toate celelalte pâinici sunt înecate în maioneză. Aşa
am descoperit-o pe asta. "Aveţi ceva şi fără maioneză?" / "Doar roşii
cu brânză" / "Perfect, foarte gustoasă."
Acum se pare că se vând mai
bine dacă au maioneză şi astea. O porcărie, evident. Aşa păţesc când
opinia generală e pe dos faţă de a mea. Dacă gloată vrea înecat în
maioneză, asta se vinde. Şi n-ar fi singurul subiect pe care opinia
generală diferă faţă de a mea. Ar mai fi ăla cu energia nucleară,
câini comunitari din Bucureşti, relaţiile dintre români şi maghiarii
din Transilvania... Defapt, dacă stau să mă gândesc, opinia generală o
dă în bară major. Nu's care a avut ideea asta inteligentă că toată
lumea are dreptul la opinie. Poate n-ar fi rău dacă fiecare ar trebui
să câştige dreptul ăsta înainte să deschidă gura.
"Pe ce subiect doriţi să vă exprimaţi?"
"Energie nucleară, vă rog!"
"Bun! Avem un curs de Introducere în fuziune nucleară, Clasificarea
centralelor în funcţiune, Structura unei centrale atomice, Siguranţa
reactorului nuclear şi efectele radiaţiei radioactive asupra
organismelor vi. Va recomand inclusiv cursul de Introducere în energie
alternativă. După ce aţi luat examenul aveţi drepul la opinie în
privinţă energiei nucleare!"
"Mulţumesc frumos, o zi bună!"


Până atunci nu pot decât să îmi dau mai mult silinţa, şi să îmi
pregătesc singurică micul dejun îl loc să îl cumpăr în drum spre
muncă.