Intr-o ureche

Talente

2011-07-08T13:54:00.000-07:00

Fericirea este un talent. Nu mi-e foarte clar daca ne nastem fiecare cu ce talente pica la zar, sau creste ca o bacterie pe un suport gol. Dar cum unii se pricep la balet iar altii mai deloc, asa si unii sunt fericiti din orice iar altii nici in ruptul capului. Nu pare sa tina cont de alte caracteristici. Nu remarc nici o tendinta de a fi mai mult sau mai putin fericit printe cel mai insatiri, sau cei sclipitori, nici macar cei mai credinciosi. Cum se exerseaza talentul asta, mi-e si mai neclar.

Dacă aş fi avut şi eu...

2011-05-22T11:07:00.000-07:00

Da, ok, toţi am dus lipsă de câte ceva. Dar până la urmă fiecare se descurcă cum poate cu, ce are. Că X a avut şi tu nu, nu te ajută foarte tare. Până la urmă X, cu ce a avut el, a plecat de la A şi a ajuns la B. Tu, cu ce ai avut tu, ai plecat de la C şi încă eşti tot acolo. N-a zis nimeni ca trebuie să ajungi undeva anume. Distanţa e o măsură relativa la punctul de plecare, indiferent despre care punct de plecare vorbim.

Poţi să înşiri acele lipsuri ca scuze pentru eşecuri sau nerealizări, sau poţi le priveşti ca o provocare. Pentru că oamenii care realizează ceva mai mult decât majoritatea sunt oamenii care ştiu ce vor (măcar pe termen scurt) şi nu se opresc doar pentru că le lipsesc una alta. Iar cei care rămân doar la a-şi plânge de milă cel mai probabil ajung nişte lepre.

Aşa-i că-s bună la teorie?

Later Edited: Altii care o spun mai bine: Every successful case is a special case

Project Start: Conversaţii cu prietenii mei imaginari

2011-05-22T10:33:00.000-07:00

Intoducere tag: "conversaţii cu prietenii mei imaginari".

Eu am numai prieteni frumoşi, destepţi, educaţi, talentaţi în toate privinţele... Totul la superlativ. Sunt nişte oameni atat de perfecţi, că nu ai ce să critici. Dar mă gândesc că dacă s-ar întâmpla să nu fie aşa... ar fi îngrozitor. Cum ar fi dacă unul ar face o greşeală? În laşi în ale lui sau încerci să îi explici că o cam dă în bară? Dar dacă te întreabă ce părere ai? Îi spui adevărul sau ce vrea să audă? Ar fi urât şi s-ar putea supăra dacă nu-i de bine şi la următorul eveniment asemănător aş sta şi m-aş uita cum o dă acel prieten în bară îl loc să zic ceva pentru că n-are sens să te bagi şi pică pe tine şi... fie, cum spuneam. Nu e cazul pt că toţi prietenii mei sunt perfecţi. Dar dacă unii pot scrie numai poveşti care se termină cu bine, zic eu aşa că eu pot să debitez pe blog că aş punea spune ceva şi acel imaginar prieten chiar ar înţelege şi n-ar fi lezat în orgoliu, doar pentru că până la urmă nici eu nu sunt perfectă.

Io zic că mă ţine câteva posturi... zic eu aşa...

Dreptul la opinie

2011-04-27T03:04:00.000-07:00

Eu nu's chiar cel harnic şi ordonat 'copil'. Încerc, dar nu prea îmi
iese. Una dintre activităţile care chiar nu-mi ies este să-mi
pregătesc micul dejun singură de acasă. Nu-i chiar o problemă, că se
poate cumpăra în drum spre muncă. Dacă încerc să fiu cuminte şi să nu
îmi iau gogoaşă cu ciocolată, aleg un sandwich / 'belegte brotchen'
(să îmi zică şi mie careva cum îi în ro). Ăl cu roşii şi mozzarella
îmi place mult. E o derivaţie de la caprese. Ştiţi? Salată de roşii cu
mozzarella!? E foarte bună. Doar cu un pic de busuioc şi în funcţie de
cantitatea de ulei de măsline, e chiar sănătoasă. Se poate cumpără
pâinica asta cam peste tot. Atâta doar că au început să o înece în
maioneză. Defapt toate celelalte pâinici sunt înecate în maioneză. Aşa
am descoperit-o pe asta. "Aveţi ceva şi fără maioneză?" / "Doar roşii
cu brânză" / "Perfect, foarte gustoasă." Acum se pare că se vând mai
bine dacă au maioneză şi astea. O porcărie, evident. Aşa păţesc când
opinia generală e pe dos faţă de a mea. Dacă gloată vrea înecat în
maioneză, asta se vinde. Şi n-ar fi singurul subiect pe care opinia
generală diferă faţă de a mea. Ar mai fi ăla cu energia nucleară,
câini comunitari din Bucureşti, relaţiile dintre români şi maghiarii
din Transilvania... Defapt, dacă stau să mă gândesc, opinia generală o
dă în bară major. Nu's care a avut ideea asta inteligentă că toată
lumea are dreptul la opinie. Poate n-ar fi rău dacă fiecare ar trebui
să câştige dreptul ăsta înainte să deschidă gura.
"Pe ce subiect doriţi să vă exprimaţi?"
"Energie nucleară, vă rog!"
"Bun! Avem un curs de Introducere în fuziune nucleară, Clasificarea
centralelor în funcţiune, Structura unei centrale atomice, Siguranţa
reactorului nuclear şi efectele radiaţiei radioactive asupra
organismelor vi. Va recomand inclusiv cursul de Introducere în energie
alternativă. După ce aţi luat examenul aveţi drepul la opinie în
privinţă energiei nucleare!"
"Mulţumesc frumos, o zi bună!"

Până atunci nu pot decât să îmi dau mai mult silinţa, şi să îmi
pregătesc singurică micul dejun îl loc să îl cumpăr în drum spre
muncă.

Marele Câştigător

2010-11-05T07:57:00.000-07:00

şi ar fi dormit mult şi bine blogul meu, dar întâmplarea face să-mi fi fost dor de el azi..

Să zicem că din "motive personale" am ajuns să urmăresc un anumit Reality-Show, anume "Marele Câştigător" de la Antena 1. Să menţionam că eu tv n-am şi că defapt am vânat orice informaţie s-a postat pe site-ul show-ului. Am încercat să găsesc şi surse de informaţii / comentarii / blogguri sau miştouri altele decât cele oferite de organizatori, dar... ori emisiunea nu prea are audienţă, ori titlul emisiunii face reperarea dificilă => găsit nema. N-ar fi chiar prima emisiune de genul pe care am urmărit-o, dar nu pot să zic că le apreciez foarte mult. Asta pentru că un Reality-Show se încadrează la secţia "divertisment". Adică constă în adunat un grup de indivizi dispuşi să fie penibili în public, pentru a amuza oamenii care din lipsă de satisfacţii personale se plictisesc acasă. Cheia de succes a unui Reality-Show fiind catititatea de imbecilităţii pe care organizatorii reuşesc să le fabrice pe seama penibililor, fie prin provocare, fie prin post-editare video, şi neapărat: cu un aport minim de informaţii utile.

Cum ziceam, emisiunea asta am vânat-o dintr-un "motiv personal", motiv pe care am foarte rar ocazia îl văd şi chiar m-am bucurat foarte mult că îl pot vedea bâţâindu-se pe monitorul meu. Iniţial mi-am făcut griji că motivul îşi va mânca ficatul pe acolo, dar am zis fie... poate o să îi prindă bine. Pentru o cauză nobilă merită chiar să fi penibil la tv. Apoi încet încet începusem să fiu chiar entuziasmată de idee. Să explicăm! "Marele Câştigător" şi-a selectat victimele din rândul obezilor. Nu ştiu exact unde se trage linia între gras, supraponderal şi obez. Undeva pe acolo. Cred că i-au ales pe cei mai mari dintre uriaşi, dar care încă se mai pot mişca şi încă mai pot să zâmbească... ca să nu aibe telespectatorii coşmaruri, că după aia nu se mai uită nimeni la emisiune. În România în care activitatiile sportive nu sunt accesibile oricui şi cine n-are cola în frigider e un amărât, iniţiativă nu-i rea deloc. Dintre toate pretexele găsite de tiparul ăsta de eminisuni pentru a sechestra un grup de oameni, pretextul ăsta mi s-a părut cel mai sănătos. În acest caz particular, izolarea şi munca într-o echipă cu aceleaşi probleme n-are cum să facă mai rău (cred). Parcă şi eliminarea, un pic de competiţie, nu strică. Probele erau niţel stupide, dar ce contează dacă aşa îi puneau să transpire. Ba chiar, printre comentariile apărute iniţial pe site se arătau alte persoane motivate de emisiune să înceapă şi ei o viaţă mai sănătoasă. Ce poţi dorii mai mult?

Dar... nu! Nu a fost să fie. N-a durat mult până tot show-ul s-a întors la penibilitatea oricărui alt Reality-Show.

Din puţinul care se vede oamenii ăştia chiar s-au ocupat de concurenţii. Dar nu, emisiunea nu arată nimic despre efortul pozitiv care s-a făcut pentru ei. Despre cum au ajuns ei exact în situaţia asta, despre ce / cum a fost aplicat, cum au reacţionat, unde au fost greutăţile. Poate fi luat ca un studiu practic pe 20 de cazuri, nu? În schimb emisunea insistă pe "cum resistă concurenţii stresului de a se suporta unii pe alţii, obligaţi fiind să convietuieasca." Am încercat să postez un comentariu conţinând textul de mai sus pe site-ul emisiunii, dar... supriza?!: criticile la adresa emisiunii nu sunt postate. Nu cumva să trezim oamenii din prostie! Nu! Televiziunea e făcută să promoveze prostia, caţele, superficialitatea şi orice duce lispsa de informaţii sau calitate. Orice insultă la adresă concurenţilor este binevenită, orice comentariu inutil sau tentativă de intimidare e postată, dar să nu spuneţi cumva că emisiunea e naşpa. Să fac totuşi confesiunea că după ce nu am reuşit să critic emisiunea, am trecut la criticat persoanele care fac jocul organizatorilor şi postează mesaje de mahala. Asta e admis, mi s-au postat mesajele. Reacţia, evident, a fost de a mi se spune mai mult sau mai puţin că pentru asta se uită ei la emisiune şi că dacă nu-mi place să nu mai întru pe site. Relativ logic şi corect. Dacă aş fi fost pasionată de psihologie aş fi continuat mesajele ca să văd ce ecou generează fiecare mesaj. Dar mi-am pierdut interesul şi am recurs la blog ca să îmi debitez în linişte punctul de vedere.

Lăsând lipsă de calitate a emisiunii la o parte... acei 20 de oameni au primit totuşi o mână de ajutor. Că unii au primit-o, unii s-au fentat singuri e altă poveste. Dar au avut acces la informaţii, oameni calificaţi, aparate şi metode, care în general costă bani şi... exact, ştiam eu: voinţa. Unii nu au nici una nici cealaltă. Eu nu am avut niciodată asemenea probleme cu greutatea. Dar am o bolă cronică numită "lene", cu care mă lupt continuu şi am fost o persoană relativ sedentară până acum un an. Acum un an am început să îmi fac timp pentru mişcare fizică şi am descoperit ca sunt mai liberă. Pentru că atunci când nu eşti într-o condiţie fizică bună e că şi cum ai avea cătuşe la mâini şi la picioare, propria ta lene te ţine într-o închisoare. Dacă aceşti 20 de oameni au gustat din acea libertate, şi au văzut că se poate, sper să le fie frică în viitor de fiecare shaorma din aproprierea lor şi de fiecare zi în care i-a prins lenea. Sper să le fie frică că ajung la loc în propria închisoare. Atât de frică, încât îşi vor creşte copiii sănătos şi vor ajunge la adânci bătrâneţe să alerge după nepotei.

Pretender

2009-09-30T01:36:00.000-07:00

"...
I'm the voice inside your head
You refuse to hear
I'm the face that you have to face
Mirrored in your stare
I'm what's left, I'm what's right
I'm the enemy
I'm the hand that will take you down
Bring you to your knees

So who are you?
Yeah, who are you?
Yeah, who are you?
Yeah, who are you?
..."

Alternative feminine

2009-09-15T11:23:00.000-07:00

Am citit de curând un articol care povestea cum că emanciparea femeilor le-a făcut nefericite. Se pare că miracolul emancipării le-a împovărat cu obligaţia de a avea o carieră, iar femeile sunt defapt mai fericite când fac mâncare, curăţenie, au grija de copii. De asemenea este bine cunoscut cât a crescut rata divorţurilor, cât a căzut familia din priorităţile fiecăruia şi cât de puţină atenţie primeşte copilul din partea părinţilor în ziua de azi.

Cariera e o formă modernă de sclavie, din câte am auzit. Cine n-are viaţă particulară se mândreşte că are o extraordinară carieră. Frumos, nu?

Acum cine are la îndemână o statistică care arată cât de fericite erau femeile pre-emancipare? Da, am înţeles că erau mai fericite să spele geamurile cu petrol şi să măture toată curte... whatever... Dar îmi spune cineva cât de fericite erau atunci când o luau pe coajă pentru că au ars mâncarea, sau pentru că au fabricat doar purtători de estrogen şi nici unul de testosteron? Divorţul nu era la modă. Poate e prea la moda acum, dar câţi au rămas în căsătoriţi doar pentru că nu se cuvenea să divorţezi? Trebuie să fi fost o viaţă cu adevărat fericită, nu? Ce povară este libertatea!

Păcat că aşa puţini dintre noi sunt capabili să îşi găsească jumătatea şi să se bucure de viaţa particulară. Dar pentru restul... măcar există alternative.

Don't bullshit me!

Ambalaje

2009-09-03T03:15:00.000-07:00

Trăim în secolul comunicaţiei, internetului, al consumului, al E-urilor şi al ambalajelor. Japonezi sunt de vină. Ei au început cu arta împachetatul şi turma s-a luat după ei. Bucăţica cu bucăţica totul este împachetat. Totul trebuie să corespundă normelor de igena, pentru a proteja E-urile din bucăţele. Aşa era, nu? Apoi totul trebuie să fie colorat, să iasă în evidenţa, să atragă privirile cumpărătorului. Altfel degeaba s-au chinui să facă aşa multe şi bogate, că nu le vrea nimeni. Chiar şi măcelarul împachetează carnea proaspăt tăiată într-o hârtie, apoi o pungă şi lipeşte peste o etichetă. Când bucăţelele individual împachetate ajung în mâna cumpărătorului, acesta are nevoie de un alt ambalaj ca să le adune şi să te mute din căruciorul de cumpărături în maşină, şi apoi din maşină în bucătărie. Apoi toate acele ambalaje apucă să fie rupte, sfâşiate, smotocite, şi adunate fără conţinut într-un alt abalaj. Şi dacă trăieşti în Germania ambalajele ajung să se transforme, fie în alte ambalaje fie în scrum; dacă trăieşti în România se vor intanli cu toate într-un loc special; iar dacă eşti în India, atunci ambalajele îţi vor decora trotoarele.

Dar ambalajele ne ajută să nu ne murdărim pe mâini, să punem la păstrare, să alegem. Ambalajele ne fac viaţă mai uşoară. Noi iubim ambalajele. Eh? Care îşi doreşte să fie un ambalaj?

Paleta de culori

2009-06-03T03:19:00.000-07:00

Am cunoscut un pictor ca mine zilele trecute. S-a luat de mine că pictez doar cu alb şi negru. El ştie să îmbine multe culori. Nu pot, i-am spus. Dar n'a'nţeles. Cum să înţelegi când sunt aşa frumoase picturile în culori. Mi-ar fi plăcut şi mie să joc în nuanţe calde, aprinse sau pastelate. Dar când am încercat m-am intanlit cu daltonişti. Vedeau roşu când eu pictam doar verde. Sunt peste tot în jur şi se înmulţesc. Nuanţe de gri le trebuie lor, dar eu am refuzat. Am luat doar alb şi negru, atunci. Şi am rămas cu ele. Poate am să învăţ culorile cândva, dar nu acum.

Ne pregătim de finala!

2009-03-19T14:05:00.000-07:00

Ultimele două ore din ultimul sezon vor apărea vineri seara pe sticlă (vineri seara la ei, sâmbătă dimineaţa pt noi).

!BSG spoiler! Dacă nu aţi văzut până la episodul 17 "Someone to Watch Over Me" din ultima serie, dar aveţi de gând, nu apăsaţi play!

Faza zilei!

2009-03-19T01:56:00.000-07:00

La mine'n "sat", într-o intersecţie micuţă (două benzi pe sens) s-a stricat semaforul. Patru poliţişti se chiuiau să dirijeze circulaţia. Şoferii aveau greutăţi să urmeze indicaţiile. Poliţistul dădea semn să se oprească, şoferii se opreau. Poliţistul se întorcea cu spatele la maşinuţe să vadă ce fac colegii lui pe celelalte laturi ale intersecţiei, şoferii se gândeau să o ia din loc. Probabil amărâţii n-au m-ai păţit d'astea.

Zu hause

2009-03-17T14:55:00.000-07:00

Queen a deschis un grup pe last.fm. ProRo, ca un mediu în care să
dăm glas ideilor despre ceea ce e bine şi ce e rău în România. Chiar cu speranţa că poate descoperim vreo metodă să ne opunem puţin căderii libere. (Chiar! Pe bune acum! Lumea din jurul meu chiar e în cădere liberă? Mi se pare mie? Am îmbătrânit? Care-i poanta?) Mi-a plăcut foarte mult ideea. Mi-am spus "Voi scrie" şi cam atât. Şi presupun că şi ceilalţi care au intrat în gaşcă a zis la fel, că nimeni nu a scris nimic. Lipsă de inspiraţie?

În momentul de faţă România îmi pare nimic mai mult decât ţara de plastic unde se ascultă manele, tineretul se împarte în mişcarea emo sau "târfa şi cocalarul", se promovează prostia. Dar nu vreau să accept. Vreau să cred că mă pot întoarce acasă şi că voi găsii oameni ca mine, că voi fi în elementul meu, că nu trebuie să fiu toată viaţa mea străin în alte ţări. Poate e o prostie, poate e doar incapabilitatea mea de a mă adapta aici... sau altele...

Zilele trecute am ajuns să citesc pe un blog despre o telenovela. Una naşpa rău, care are coloana sonoră exclusiv din manele. Iniţial m-am speriat că aşa ceva apare pe un post tv, unul care mi se părea destul de decent. Apoi m-a şocat că apare Florin Călinescu în respectiva telenovelă. Apoi m-a lovit rău faptul că actriţa (e actriţă, nu?) din rolul principal arată mai natural, mai frumos şi e mult mai finuţă decât majoritatea pitzipoancelor de naţionalitate română. După care am căutat-o pe google. Am găsit-o blondă şi la fel de penibilă ca toate vedetele promovate în ţară.
Şi m-am calmat. Vă zic! Nu văd vre un motiv să îmi iau televizor vreodată.

Bucata 2
O chestie pe care nu o să o înţeleg niciodată: furatul. Nu neapărat sustragerea de bunuri, ci în general. Am câţiva prieteni, oameni pe care îi apreciez, cu care mă simt bine în timpul liber şi pe care ştiu din experienţă că mă pot baza. Fără glume! Am tot respectul pentru ei, dar debitează cele mai bizare chestii. De genul: "Eu pot sa mă duc la muncă şi să nu fac nimic, că nu mă verifică nimeni... Da, am un salariu foarte bun. Cu greu găseşti o slujbă ca a mea. Da'... fraierul ala de şef habar'n'are cât îmi ia să termin un proiect şi frec menta la maxim!"

Next:
am avut profesori în facultate care dădeau note după regiunea de provenienţă a studenţilor, profesori depăşiţi de dezvoltările tehnologice, orgolioşi, incapabili să se adapteze şi care promovează pe plan internaţional un individ acuzat de plagiat. Dar unde nu sunt d'ăştia, nu?

Să îmi spună careva că am la ce să mă întorc, vă rog! Că eu nu mai ştiu de ce insistam atât că vreau acasă. Vă rog! Unde vreau să mă întorc?

Dedicaţie:

PS: mesaj scris sub stare de ebrietate. Prietena mea roşcată nu m-a ajutat prea mult să termin sticla de vin. Dar am căutat cu succes, zic eu, diacriticele (tot nu m-am obişnuit) şi mozilla subliniază tot ce nu găseşte în dicţionar. Refuz să corectez incoerenţele.

P!nk

2009-03-16T03:50:00.000-07:00

Cum să cânţi şi să faci acrobaţii în acelaşi timp? Cum?

Tot albumul "Funhouse”, câteva hituri mai vechi, câteva coveruri, câteva piese acustic, un pic de balet, un solo de pian, multe acrobaţii, coregrafie, constume, culori, sclipici, atitudine. Toate de văzut într-un concert P!nk. Nu pot să îl numesc concert. La un concert merg vinerea viitoare. Cinci indivizi vor scoate sunete frumos sincronizate şi eventual se vor plimbă pe scenă dintr-o parte în altă. La un concert nu zboară nimeni. Deci P!nk ţine un spectacol în toată regula, nu un concert. Un spectacol pe muzică live.

Să ne înţelegem:

Mi-am propus să studiez youtube-ul, să văd ce îmi oferă din ce am văzut live. Asta aşa... până apare DVD-ul.

Sau la alţii acasă, că au avut locuri bune:

Iartă-mă iubito! Am schimbat yala!

2009-03-12T04:47:00.000-07:00

Apăreai fără sa ştiu când ai intrat pe uşă. Râdeam, dansam, beam până dimineaţă. Când mă trezeam din mahmureala, tu nu mai erai lângă mine. Aşteptam să vi, dar tu nu dădeai nici un semn. Mă gândeam că poate te-am supărat că m-am îmbătat din nou. Iubito, tu ai adus băutura, tu ai pus muzica. Apoi credeam că ţi-ai găsit pe altcineva sau că vrei ceva mai bun. După un timp apăreai din nou fără să spui un cuvânt. De ce ai plecat, de ce te-ai întors?! Ţi-a fost dor de mine?

Iubito, nu te mai las să intri. Nu pot, iubito, pentru că ai să pleci din nou. Îmi pare rău, iubito! Am schimbat yala!

Dacă tot aberez, să dau şi o dedicaţie!

Azi!

2009-03-11T08:15:00.000-07:00

Câteodată te pregăteşti pentru orice piedică posibilă, te înarmezi cu răbdare, îţi faci curaj... şi când ajungi în faţă nu apare nici o problemă, totul merge ca uns. Mai, mai să ma dărâme avântul de azi...

Esecuri si realizari

2009-03-03T09:57:00.000-08:00

Sunt banale intrebari la un interviu sau la reuniunea de liceu. Societatea se asteapta sa iti expui realizarile si sa fi umil cand esti pus in fata propriilor esecuri. Dar pana la urma te aprecieaza mai mult cand esti modest cu realizarile si arati ca esti capabil sa iti accepti esecurile si sa inveti din ele.

Am crescut, pe cuvant. Dar cine imi da timpul inapoi? Cum se scapa de frustrarea ca n-am deschis ochii mai devreme? Si cum te impaci cu ideea ca unele probeleme nu se rezolva niciodata? Ca unele situatii raman confuze si indiferent in ce directie ai apuca-o tot nu o scoti la capat? Si apoi... daca eu nu imi iert mie greselile, de ce le-as ierta pe ale societatii sau fie doar pe ale vecinului?

Yep! Filozofie ieftina!

imobil

2009-02-11T08:55:00.000-08:00

Adică... dacă mobil nu mai e, înseamnă că este imobil, nu? Deşi încă sunt în posesia lui Gandalf the White şi Idunna încă mai are suc în baterie, am rupt relaţia cu Mama Reţeaua de Telefonie şi deci: am devenit imobilă! Pare incredibil după 7 ani de permanentă legătură GSM să fie posibilă o existenţă lipsită de această facilitate. Totuşi, primele 10 minute le-am supravieţuit şi este o provocare pentru mine să testez limitele acestei variate.

Nu mă sunaţi! Lăsaţi un mesaj pe blog! :P

... în trei faze!

2009-01-24T09:54:00.000-08:00

Faza 1: Raţiune şi simţire

Se presupune că omul se deosebeşte de restul animalelor prin raţiune, intelect... d'astea. Nu? Parcă aşa era. Clar nu toţi indivizii sunt dotaţi cu raţiune, dar pare-mi se că şi cei care nu duc lipsă o folosesc la probleme de matematică, diverse analize, poate la locul de muncă. Nu şi în relaţiile cu ceilalţi. Atunci când interacţionează cu mediul înconjurător, implicit şi cu semenii săi, omul reacţionează impulsiv, fără raţiune. Eventual numeşte asta că "are sentimente". La apariţia unui conflict cu semenii săi, omul va adopta o atitudine defensivă şi eventual se va considera victimă pentru că: "i-au fost rănite sentimentele"... sau nu numai. Rare ori îşi va pune problema "de ce?", "cum s-a ajuns la asta?", "care au fost motivele"; şi dacă o va face va ajunge la concluzia că era total nevinovat, toate acţiunile sau inacţiunile sale fiind perfect justificate. În etapa următoare vca proceda complet opus faţă de ceea ce ar duce la aplanarea conflictului, pentru ca din moment ce el e nevinovat şi i-au fost rănite sentimentele de către semnenii săi, atunci semenii săi trebuie să parcurgă un drum mai lung la el. Ca un fel de penitenţă... sau pentru a-şi arăta superioritatea... Sau? Cum era defapt?... Şfarârşeste prin a fi nefericit pentru că el e singurul nevinovat într-o lume crudă!

Faza 2: Teorie şi practică

Ştiu logica, cunosc teoria... dar practica? Aaa... în practică majoritatea sunt stângaci. Puţini au un dar înăscut pentru practică. În practică logica e în ceaţă iar teoria nu se potriveste. De la distanţă totul pare banal şi rezolvabil. Din mijloc pare imposibil. În practică nu accepţi ceea ce este evident, nu accepţi că nimic nu e ideal. În practică toate argumentele de grădinită sunt la putere şi orice scuză e valabilă. Practica ne omoară. Vag, totuşi îmi e clar. Dar dacă ar fi să lupt împotriva firi (şi a mea şi a semenilor mei), să accept şi limite şi infinitul, de ce aş face-o? A... da! Problema neagă soluţia.

Faza 3: Mi-am luat boxe! FTW!

Leapşa

2009-01-18T08:48:00.000-08:00

Am deschis şi eu pe anul ăsta blogul, m-am uitat să văd ce se mai întâmpla pe blogurile pe care obişnuiesc să le citesc şi am constatat că am primit o leapşă. Eu, nefiind prea activă prin cercurile blogăreşti, nu cunosc ritualurile foarte bine.

Dacă am înţeles eu bine, ideea ar fi de a promova CharityGift. Site-ul pare drăguţel. Ideea admirabilă. Dar de când am văzut "Filantropica" sunt destul de reticentă la activităţi de genul! Mircea Diaconu ar fi mândru. L-am văzut cândva demult şi părea mai emoţionat când vorbea de "Filantropica" decât de oricare altă realizare a lui.

Să păstrăm totuşi o notă optimistă şi să sperăm că unii chiar au intenţii bune, chiar dacă Zâna noastră artificială face parte din gaşca lor. Leapşa spune să îmi aleg 5 cadouri, să spun "de ce" şi poate vine Moş Crăciun mai devreme.

Lista mea:

1. Zorzonele. Pentru că mie îmi plac zorzonelele: inelul verde şi cerceii roşii. Mai normal era să aleg culori care se potrivesc dar astea mi-au plăcut. Dacă am înţeles eu bine, zorzonelele susţin cu 30% din valoarea lor Asociaţia Cuţu Cuţu

2. Vase de ceramică! Nu îmi e foarte clar cum arată respectivele vase, dar am eu o nostalgie personală pentru ceramică. Plus că veniturile ajung în întregime la Alternativa 2003. 100% sună bine!

3. Cărţi: Copiii lui Hurin sau Romania in fotografii (ne)conventionale. Mai erau câteva interesante. 7% revin Fundaţiei TERRA Mileniul III.

4. Un unt de corp, pentru că untul de cacao miroase foarte gustos. 20% sunt pentru Fundatia Inima de Copil.

5. Muzică: Iris sau Phoenix! Pentru că ar trebui să ascult mai multă muzică românească şi îmi lipsesc din colecţie. Tot pentru mediu!

Şi cu ocazia asta am aflat că sunt mai multe organizaţii de genul ăsta în România de cât mă aşteptam.

Leapşa o dau mai departe lui: Queen, Havena, Yannah şi Oana, deşi nu-s foarte convinsă că vor afla şi ele.

Rezoluţii

2008-12-28T08:19:00.000-08:00

S-a dus un an de când tastez pe aici...

Promitea multe anul ăsta şi nu s-a întâmplat mai nimic. Ba chiar parcă am pierdut câteva, câteva chestii importante înfăşurate în iluzii şi speranţe. S-au dus toate odată.

Blogăreşte vorbind cică blogul meu a avut vreo mie şi ceva de vizite, am scris cincizeci şi un pic de posturi - preponderent "degeaba".

Mai sunt 78 de ore până se scurge de tot anul ăsta. Îndrăznesc să enunţ concluzia (presupun că nu se va schimba în următoarele ore): Zic eu aşa că... noi cam suntem mânaţi de emoţii / sentimente. Chiar unele din cele mai stupide ca: teamă, reţineri, complexe, orgoliu, dorinţe... şi cine ştie ce alte bazaconii. Unii mai şmecheri umblă cu ambiţia. Cred că le merge mai bine. Deci, rezoluţia mea pentru anul viitor este să fiu mai atentă de care emoţii mă las condusă, sperând aşa că anul viitor se va împlini ceea ce promitea ăsta. Poate reuşesc să le ţin niţel în frâu.

Introducing Caprica

2008-12-14T02:50:00.000-08:00

Dacă tot am povestit de Idunna şi Gandalf the White, să nu mă opresc aici.

Pe Caprica de la mama ei o cheamă Acer Extensa 5220, dar eu am botezat-o după cel mai fierbinte model Cylon! :P

Am chemat-o la mine ca să preia atribuţiile lui Gandalf the Gray, cunoscut şi ca Compaq Presario 1500. Cel mai voinic dintre voinici la vremea lui, dar a îmbătrânit şi el şi e cazul să iasă la pensie. El fiind încă în puteri, am vorbit cu o prietenă să o ajute puţin la contabilitate. Să nu stea degeaba, dar să nu fie stresat. Cât a lucrat cu mine, avea tot timpul febră. Când ajungea la 72°C leşina. Credeam ca într-o zi se va topii de tot. E adevărat că iarna servea şi ca sursă de căldură. Cu toată dragostea mea pentru el, îl trimit să se bucure liniştit de câte zile i-au mai rămas.

Caprica a ajuns la mine ieri, de la prietenul Amazon. Unele surori ale ei sunt înarmate cu Vista, dar din motive financiare şi lipsă de simpatie pentru Vista, am ales-o pe ea. Ea a venit cu un oarecare Linux Lipsus, complet inutil - evident. Cred că părinţii ei i l-au dat aşa... să nu zică că o trimit cu mâna goala. Absolut nici o problema, pentru că se înţelege foarte bine cu multe alte versiuni de Linux şi chiar cu XP-ul. Toate ingredientele se găsesc fără probleme.

Lăsând gluma la o parte...
Acer Extensa 5220 e un laptop ieftin, care arata bine şi îşi face treaba. Nu are brizbizuri sau culori aiurea, arata bine finisat şi nu ieftin. Foarte silenţios comparativ cu bătrânul meu şi în 24 de ore de când îl am a funcţionat fără probleme. La primul test, bateria a ţinut 2 ore jumate, cu winamp-ul pornit şi navigând ici colo pe net. Evident, boxele lasă de dorit, asta pentru că bătrânul meu excela printre laptoape la domeniul ăsta. Ecranul glossy nu e pe gustul meu, dar nu pot sa mă împotrivesc eu tendinţelor. Mufele pentru căsti şi microfon sunt stupid puse în faţă, deci dacă pun boxe o să atârne un fir aiurea. Şi se simte o oarecare vibraţie când citeşte un CD, ceea ce iar, bătrânul meu nu făcea... dar probabil exagerez. Per total sunt foarte mulţumită, dar pretenţiile mele se rezumă la navigat pe net, văzut un film, mici progrămele necesare pentru facultate.

Idunna se intoarce!

2008-11-29T15:42:00.000-08:00

Idunna este telefonul meu mobil (SE W810i) cu mp3-Player, radio, cameră-foto, ... şi beculeţ! Motiv pentru care mai obişnuiam să spun că este o lanternă de buzunar cu funcţii pt telefonie. A zburat din Rollercoster acum 7 săptămâni şi nu credeam să o mai văd din nou.

Deci şi ca prin urmare l-am achiziţionat pe Gandalf the White (PalmTreo500v). Nu m-a convins să uit dragostea mea pentru Idunna, dar era la ofertă şi promitea experienţe noi. Încercam să mă consolez.

Şi cum mă luptam eu cu minuscula tastatură completă şi clasicele momente Windows, primesc o scrisoare. Şi... da! Încă mai locuiesc în Germania unde unele lucruri găsite se returnează, chiar dacă toţi angajaţii de la Rollercoster erau români.

Şi toată excursia asta a ei până la biroul de lucruri găsite nu m-a costat decât vreo 150euro. Dar acum ea are un prieten şi eu două telefoane. Sper că s-a distrat bine, că alta nu mai pupă.

Se poartă lopeţile

2008-11-26T10:02:00.000-08:00

Gingaşul sex feminin întotdeauna a arătat un interes deosebit pentru ceea ce e plăcut privirii, având chiar o nestăvilită dorinţă de a fi obiectul privit. Bineînţeles, exemplarele diferă. Aceste tendinţe fiind mai pregnante la unele exemplare de cât la altele. În rare cazuri se întâmplă să şi lipsească cu desăvârşire sau să fie suprimate de intelect. Diferenţele dintre exemplare pot fi remarcate şi în direcţia pe care o apucă mânate fiind de aceste tendinţe. Majoritatea însă încearcă să corecteze darurile primite de la mama natură, pentru a se apropia de un ideal (fie propriu, fie preluat). Altele fac acelaşi lucru doar din lipsă de înţelegere faţă de mama natură... un fel de răzvrătire. E pur şi simplu mai mişto să pari fabricată din plastic, în toate culorile. Pentru un asemenea rezultat recurg la diverse metode. Una dintre ele, practicată de mii de ani, este împopoţonarea extremităţilor cornoase cu care se termină degetele, cunoscute sub denumirea de unghii.

Se presupune că procedeul a fost iniţiat de exemplarele cu degete butucănoase. Acestea au început să favorizeze creşterea unghiilor, în loc să le tocească de peretele peşterii, obţinând iluzia unor degete mai lungi, şi deci, mai suple. Apoi au acoperit suprafaţa unghiei cu nuanţe de culori pastelate, pentru a lăsa impresia unor delicate petale de trandafiri, şi a le îndepărta de asemănarea cu ghearele fiarelor sălbatice.

Unele specimene erau însă dezavantajate de această metodă, unghiile lor nerezistând anumitor factori externi. Avansul tehnologic a adus un răspuns. Prin metode mai simple sau mai sofisticate, stratul unghiei naturale poate fi suplinit. Avantajele date de tehnologie fiind, evident, de natură cantitativă. Nu numai prin aparenta lungire a unghiilor cu mulţi centimetri, dar şi prin mărita suprafaţă a falsei unghii s-au deschis noi posibilităţi. De la delicatele petale de trandafiri s-a ajuns la voluminoase lopeţi, suprafaţa cărora permite chiar imprimarea modelului unui întreg covor.

Gândiţi-vă la posibilităţi! În fiecare zi vă puteţi asorta cu locaţia pe care o vizitaţi. Şi asta debitează un exemplar cu unghiile vopsite în negru, asortate cu blogul, tastatura şi toanele mele din ultima vreme.

Teoria chibritului

2008-11-23T11:01:00.001-08:00

Unul din lucrurile care continuă să mă surprindă este capacitatea de a nu învăţa. Aceleaşi evenimente se repetă sfârşind cu aceaşi concluzie de mii de ori şi totuşi mintea ajunge păcălită de fiecare dată de aceleaşi trucuri. Recapitulezi, constaţi cât de familiare sunt toate indiciile, cât de evident era deznodământul şi cum din nou ai fost prins în plasă. Şi ca de fiecare data începi să fi frustrat pe ţine însuţi, jignit de propria-ţi incompetenţă.

Simpla catalogare / etichetare a evenimentului nu e eficientă. Atunci poate un test care să valideze rezultatul experienţei? Poate o atitudine mai agresiva în întâmpinare?

Weather Today!

2008-11-16T06:30:00.000-08:00

The Board Game

2008-11-14T07:36:00.000-08:00

ştiu ce vreau de Crăciun!

Plus câţiva prieteni pe aceeaşi lungime de unda cu mine şi cred că ar trebui să am din nou 10 ani... bine, hai 16. Dacă am fost cuminte cum ar putea Mos Crăciun să mă refuze. Mda... cu minte...

Aşteptarea continuă - Battlestar Galactica

2008-11-13T13:03:00.000-08:00

O parte din căutările prin care ajung unii rătăciţi pe blogul meu, deşi nu îşi fac simţită prezenţa, se datorează serialului pe care îl ador şi venerez "Battlestar Galactica". Printre căutările de ieri: "se mai filmează galactica?" şi "Battlestar Galactica sezon 5". Mă gândeam să vă spun şi vouă:

1. Da! Battlestar Galactica se filmează încă. Au luat pauză la mijlocul sezonului (Afurisiţii!) Sfârşitul sezonului 4 va fi difuzat abia prin ianuarie (în state). După sezonul 4 va apărea şi un nou film / miniserie. Din câte am înţeles se va numi "The Plan", în care urmează să primim explicaţia pt: "ce urmăreau defapt sinteticii?", cu personaj principal Chief Galen Tyrol.

2. Battlestar Galactica sezonul 5 nu există şi nici nu va apărea. Sezonul 4 este ultimul şi cel cu care actualii producători vor să încheie seria. Pe principiul: "toate lucrurile bune au un sfârşit". Nu am nimic împotrivă. Oricum am cutia acasă şi pot să o văd din nou şi din nou şi din nou...

Şi poate într-o zi va povestesc şi predicţiile mele legate de: "the final cylon"

O altă parte din rătăciţi umblă după "bubble breaker". Ce caută de fapt ăstia n-am idee...

Vocaţie

2008-11-13T12:41:00.000-08:00

Zilele trecute am citit blogul unei domnişoare în negru şi am rămas fascinată de un anume articol. Nu ştiu cum de nu l-am remarcat mai devreme. Şi în timp ce zâmbeam savurând conţinutul articolului, mă trezesc că defapt în reeditam. Nu că ar fi fost vreo problemă cu articolul respectiv sau că aş fi eu doctor în limba română. Spre deosebire de majoritatea tastatistilor pe care se întâmplă să îi citesc, domnişoara în negru cunoaşte foarte bine limba română cu tot cu gramatică, ba chiar pune virgula imediat după cuvânt şi abia apoi spaţiu... exact aşa cum îmi place mie. Dar m-am trezit împărţind o frază în mai multe, înlocuind un cuvânt, ştergând câteva... După care l-aş fi trimis probabil la tipărit. Şi părea să îmi facă mai multă plăcere decât actuala lucrare de diplomă. Să îmi fi greşit cumva cariera?

Bubble Breaker

2008-10-28T08:40:00.000-07:00

Am fost la festivalul beţivilor, aka Oktoberfest, ăl din München de la mama lui. Bere, dirndluri, decolte, detalii, detalii, detalii... M-am dat în Achterbahn, aka Rollercoster (aka trenuleţe?)... m-am distrat la maxim şi eu şi telefonul meu până când am coborât şi am realizat că telefonul meu a rămas în urmă la unul din lupinguri şi a zburat, probabil, undeva pe plaiurile verzi de sub rollercoster. De unde nu a mai fost cale să ajungem din nou împreună. Am plâns mult după el şi a doua zi mi-am luat altul, primul care mi-a ieşit în cale. Smartphone cu Windows Mobile versiunea...detalii, detalii, detalii + mirificul, extraordinarul Bubble Breaker. Pare un joc de grădiniţă, dar este mult mai mult. Este răspunsul. La început încercam să le gândesc. Scheme, şmecherii, alea alea. Evident nu mergea prea bine. La un moment dat am renunţat, ceea ce dă rezultate.

=> Câteodată dacă le gândeşti prea mult faci mai rău. Dacă nu joci şah, nu mai face pe desteptu'!

Maturitate - pentru Omul de zăpadă

2008-10-03T03:53:00.000-07:00

@dexonline.ro

MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experienţă, de însuşire a cunoştinţelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experienţă). ♢ (Ieşit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.

Omul de zăpadă şi cu mine ne contrazicem pe tema: "care s-a copt mai bine în ultima vreme". Şi fiecare dintre noi se raportează la lipsurile celuilalt pentru a aduna argumente în favoarea lui. Pueril, nu?

El: cum că eu nu mă pot detaşa de probleme (îmi aduc problemele de la muncă acasă & co). Eu: cum că el încă mai e băiatu' lu' mama în casa părintească.

Îmi e neclar cum aş putea măsura maturitatea fiecăruia dintre noi pentru a determina exact care dintre noi e mai tare. Dar am un răspuns pe care el nu l-a avut când i-a trebuit: cea mai mare realizare a mea sunt eu. Pentru că ştiu de unde am plecat şi unde am ajuns, ştiu ce am câştigat şi ce am pierdut, ştiu că e loc de mai bine şi sper să pot păstra tot ce am acum.

Important e că ne străduim, nu?

Omului de zăpadă i se comunică de asemenea că orice mesaj care îi este adresat va fi specificat ca atare, pentru a nu-l suprasolicita, dat fiind că presupunerile din ultima vreme au fost eronate şi insista prea mult pe ele. De altfel câteva din mesaje mai recente au fost editate în acelaşi scop.

Cum se alege orezul? - Pentru Gollum

2008-09-30T05:44:00.000-07:00

Câţiva dintre membrii mai deosebiţi ai speciei noastre consideră un defect înstinctul, bine înfipt în fiecare dintre noi, de a ne reproduce. Unii pentru că nu suportă copii, unii pentru că li se pare prea crudă lumea în care trăim pentru a face un copil, iar alţii - ca Gollum - pentru că Pământul este suprapopulat.

Pentru toţi aceşti indivizi voi pregătii un pachet cadou: un bisturiu + un manual de anatomie a organelor de reproducere! Care se simte să lase adresa în vedera primirii coletului. Sau apelaţi la specialişti. Medicul de familie vă poate îndruma ca să faceţi ceea ce trebuie. Dacă tot va bateţi atâta cu pumnul în piept, vă rog, da-ţi un exemplu. Sunt convinsă că nu voi duce lipsă copiilor voştrii.

Categoria 1. primeşte aplauzele mele atâta timp cât se ţine de cuvânt. Dacă nu eşti capabil să creşti un copil şi ai bunul simţ să fi conştient de asta, ai dreptate: mai bine stai cuminte. Ce sens are să aduci încă un dobitoc pe lume?!

Categoria 2. poate să folosească cu încredere bisturiul şi pe alte părţi ale corpului pentru o soluţie definitivă. În ritmul asta lumea nu va devenii mai caldă, aşa că nu are rost să te mai chinui.

Categoria 3. ar trebui să se mute în Siberia. Acolo Pământul nu e suprapopulat. O altă variantă ar fi să se implice cu entuziasm în proiecte de colonizare a Lunii sau a altor planete... poate chiar o staţie spaţială ici colo

Nu cantitatea oamenilor este problema, ci calitatea lor. Dacă toţii deştepţii s-ar hotărâ să nu mai facă copii, s-ar reproduce doar proştii. Decât să te gândeşti cum să opreşti venirea pe lume a copiilor, mai bine te gândeşti cum faci ca să-i educi. Un om e la fel de capabil să creeze şi să facă bine, cât e să distrugă. Nu reducerea numărului de indivizi ar face lumea mai frumoasă, ci dacă balanţa ar atârnă mai mult pe partea celor capabil de a crea frumosul. Bine... tu oricum ai tras chiulu', aşa că nu te deranja acum.

The english side of Soft

2008-09-22T07:22:00.000-07:00

Azi am ajuns la facultate; am ferecat menta cat am putut; in cele din urma, obligata fiind: am dat drumu la program! Si!?! L-am stricat.... Evident! Indrumatorul meu remarca si o trimite pe administratorea de retea a institutului, ca ea se pricepe la d-astea. Vine femeia si ramane stupefiata: "Ah! Tu ai programul instalat in engleza!" Yep! Pauza! Adica nu in germana! Catastrofal! Cum s-a gandit cineva in Germania sa instaleze ceva altfel decat in limba lui Goethe? Cum e posibil? Mare dilema!

Asa ca... Google: "Tutorial"! Daca mi-ar placea sa citesc tutoriale, ce bine ar fi! Dar eu... blog, forum, blog, youtube, blog, mail, mail, messenger, telefon, mi-e foame!

Si... corectarea gramaticala + diacritice, vin cand imi trece lenea.
Sau nu...

Lectura de seară

2008-09-21T13:33:00.001-07:00

Am redecorat. Parţial pt că mă plictisisem, parţial pt că vroiam ceva nou, parţial pt ca am mai crescut şi nu mă mai impresionează un text care atrage mai mult prin vocabular decât prin conţinut. Până mă plictisesc data viitoare...

In programul viitor ar fi şi ceva widgets noi şi un quilt mai mic... dar mai încolo. Si ar trebui să instalez la un moment dat tastatura în română ca să nu mă mai chinui cu diacriticele.

Tekzilla recomandă

2008-09-21T04:53:00.000-07:00

Pentru că mai nou sunt fan Tekzilla, deşi nu înţeleg jumate din ce povestesc ei acolo şi pentru că întotdeauna mi se par interesante link-urile recomandate de ei, dar niciodată nu le ţin mine. (a treia pe dreapta)

Cu greutate

2008-09-21T03:48:00.000-07:00

Fac parte din minoritatea oamenilor cărora li se pare gustos ceea ce e si sănătos. Prefer cartofii fierţi celor prăjiţi iar spanacul este un deliciu. Mă susţine probabil şi un mic defect din fabricaţie al stomacului. Stomacul meu se mai trezeşte din an in paşte să facă scandal. Ca să reduc intensitatea durerilor la un nivel care îmi permite să dorm noaptea, ajung sa mănânc legume fierte, orez... ceva ca să îl ţină ocupat, dar să nu îi dea prea multă bătaie de cap.

In timp ce eu am dureri de aş distruge ceva în scop recreativ, văd o bilă deplasându-se cu mişcări de raţă şi viteza unei ţestoase către chioşcul de kebab. Si cum îi admiram mişcarea de rotaţie a ecuatorului (bilele se rotesc stânga dreapta în jurul axei verticale pentru a se deplasa înainte fără a se rostogoli) mă gândeam ce ghinion pe ea ca nu are stomacul meu. De ce nu a binecuvântat-o şi pe ea natura cu dureri ca ale mele? Sau ceva mai dese. Nu pentru ca nu îmi plac rotunjimile taliei ei sau pentru ca nu mai încape printr-o uşă de dimensiuni standard, ci pentru că nu pricep cum cineva prefera să se îndoape decât să îşi poată folosi toţi muşchii cu care a înzestrat-o natura.

Din regnul animal - Pentru Mamalor

2008-09-20T09:21:00.000-07:00

Oamenii, animale sociale, se manifestă cu orice ocazie pentru a fi remarcaţi. Imită ca un papagal, cerşesc ca un câine, se umfla în pene ca un cocoş, scuipă ca o pisică iritată. Cele mai urâte schimonoseli apar când le este greu. Când nu au, când nu pot, când se simt lăsaţi la o parte. Dar mai deranjanţi sunt când se schimonosesc pentru că le este bine. Pentru că ei au şi tu nu, pentru că ei sunt mai şmecheri, pentru că îi apucă paranoia că ţi-ai putea însuşii ceea ce ei vor exclusiv. Totul antagonic: suntem în turmă, dar de fapt deasupra ei, suntem la fel dar de fapt unici. A naibii identitate.

Oamenii sunt animale posesive. Simt nevoia sa posede tot, de la firul de nisip din faţa casei până la atenţia şi sentimentele altora. Le adună, le pun gramadă şi se urcă peste ca să fie mai sus. Tot scunzi rămân.

Zgomot de fond - Pentru mândrul Şoim

2008-09-14T03:23:00.000-07:00

M-a distrat cum pentru Frank Herbert amănuntul că femeile se enervează repede a fost suficient de semnificativ ca versiunea lui de femeie evoluată să stăpânească un exerciţiu de calmare. Dar hei! a fost chiar darnic cu femeile: glasul :P Nu mi se pare că a fost la fel de darnic cu bărbaţii, dar poate nu a considerat că bărbaţii ar avea nevoie să evolueze prea mult.

Dacă mentaţii şi surorile Bene Gesserit dobândesc printr-o educaţie specială capacitatea de a trage concluzii valabile legate de motivele, intenţiile şi acţiunile altora, unii din jurul nostru se văd la fel de capabili doar printr-un dar înnăscut şi experienţa lor de viaţă... de vreo două decenii şi ceva.

Îmi place să văd într-o carte SF şi o evoluţie a omului, nu doar a tehnologiei. Chiar dacă e dezvoltată prin educaţie. Dar mai mult decât talentele Bene Gesserit mi-aş dorii telepatia sau o altă metodă de comunicare mai avansată decât cea verbală, una prin care să nu se deformeze conţinutul şi să se garanteze valabilitatea lui. Mi-aş face o crăpătură în frunte, dacă l-ar ajuta pe interlocutorul meu să vadă ce e în capul meu ca să nu mai tragă concluzii pe lângă. Nu am nimic de ascuns, nu îmi e ruşine de ce gândesc. Aruncă o privire dacă poţi. M-am săturat să spun: "Eu vreau asta", iar ei să zică: "Nuuu! Te ştiu eu pe tine! Tu vrei de fapt ailaltă, da' nu vrei să spui! Nu mă păcăleşti tu pe mine, că eu's muuult mai deştept ca tine". Poate prea deştept. Atât de deştept că ai uitat să cureţi semnalul de purici. Interferenţe din experienţe anterioare probabil.

Există cumva argumentul contra, că odată cu talentul de a ne citi gândurile unul altuia ne va părăsi individualitatea. Acum... individualitatea este doar motivul neînţelegerilor dintre indivizi sau cumva şi produsul lor?

Shape of my heart

2008-08-31T09:18:00.000-07:00

Am o mică problemă cu discuţiile de dragul de a ne contrazicem şi dorinţa aprinsă de a fi campion absolut al jocurilor de societate. Dar am o vagă impresie că nu's chiar singură pe lume:

şi daca tot vorbeam de young Feyd-Rautha Harkonnen:

Timpul măsurat în calendar

2008-08-29T09:58:00.000-07:00

Dacă îmi trebuie o anumită zi liberă de la muncă, trebuie să anunţ cu două săptămâni înainte. Dacă vreau concediu cu patru. Dacă vreau să mă mut trebuie să-l anunţ pe proprietar cu trei luni înainte. Şi ca să vin acasă de sărbători mi-am căutat bilet cu şase luni înainte. Singura scăpare care i se mai oferă spontaneităţii este minciuna oficial îmbrăţişată: "sunt bolnavă!". Prea bolnavă că să mă duc la muncă sau la examene. Da! Am fost la doctor şi mi-a prescris o vacanţă.

Clar lucru: trebuie să mă obişnuiesc să mint. Şi dacă reuşesc să diger şi să asimilez varianta asta o să vă întrec pe toţi. Poate de'asta îmi vine atât de greu.

Boabe de cafea

2008-08-29T09:32:00.000-07:00

... scrie pe tricoul meu de muncă vara asta.

Colegele mele de muncă arată de parcă s-au angajat aici pt că au eşuat într-o carieră de modeling, preponderent blonde. Perfect firesc, doar suntem în Nemţia. În primele zile de muncă se distrau pe seama mea. Parcă eram din nou în generală. Într-o zi am venit la muncă cu floricele lipite pe unghii (un alt hobby). Avem o imagine de păstrat, iar unghii colorate nu se admit. Dar... s-a întâmplat... Deşi am primit observaţii, Pamela (blondă, 1.80, nu glumesc) le-a găsit adorabile. Am început o discuţie aprinsă despre unde, cât, bla bla bla. Iar a doua zi Pamela se lăuda cu propriile floricele pe unghii (ea n-a primit observaţii). Brusc mă integrez foarte bine. Secretul constă doar în câteva floricele.

Trecând peste colectiv, am fost extrem de surprinsă când l-am remarcat pe Moş Crăciun printre clienţi. În fiecare zi comandă un Chai-Tea-Latte din ceai verde. Cu toată blândeţea din lume menţionează că vrea laptele cât se poate de cald şi praful bine amestecat. Şi ca orice alt client, este încântat că a fost remarcat.

Schwarzwald... adică, Munţii Padurea Neagră

2008-08-29T08:54:00.000-07:00

Îmi citesc şi mie blogul doi oameni şi s-au trezit amândoi să comenteze că îmi neglijez blogul în favoarea forumului de gagici pe unde ard gazul pe net. Şi anume n-am pus poze şi aici. Motivul este unul foarte serios. Aveam de gând să fac o selecţie mai deosebită pentru blog, dar... lene...

Am fost un week-end în Schwarzwald! A fost frumos! Am mers 20km pe zi (adică 20x2, că week-endul are 2 zile la mine). S-ar fi putut mai mult dar nu suntem noi aşa ambiţioşi. E uimitor câte avantaje există într-un grup restrâns: nimeni nu se miorlăie, nimeni nu face figuri, nimeni nu sâcâie, nimeni nu crede că mai bine făceam altceva... Parfum!

Pentru reuşitele artistice primeşte aplauze telefonul meu şi aparatul foto amator de amator al mult prea talentatului meu Viking.

Şi drumeţia noastră s-a încheiat într-un orăşel pe nume Freudenstadt, care se poate lăuda cu această fântână în mijlocul unui părculeţ. E pe bune! Făcută să te plimbi prin ea. Deşi am fost acolo, imaginea asta e destul de impresionantă într-o zi de vară, locuind la mansardă în timp ce citesc Dune.

(mi-am adus aminte de ce nu vroiam sa pun aceleasi poze: trebuia un format mai mic. dar... cine remarca acest mic detaliu.)

Mein Herz Brent

2008-08-09T02:49:00.001-07:00

Uzinele Daimler se întind într-o parte a oraşului pe trei staţii de tren/metrou - numit S-Bahn. Majoritatea călătorilor din acel S1 merg acolo la muncă. Şi cum am coborât eu voioasa din S-Bahn la prima dintre acele staţii constat că mă aflu într-o turmă de oameni care mărşăluiau hotărâţi spre poarta uzinei. Urechile mele erau acoperite de viorile din "Mein Herz brent" iar paşii lor se potriveau perfect pe melodie. Groaznică imagine. Nu, eu nu sunt cu voi.

Din chinuitul fenomen: facultatea!

2008-07-28T07:35:00.000-07:00

Cum în ultima vreme a început să mă preocupe mai mult blogul, iar pe mine ar trebui să mă preocupe lucrarea de studiu, m-am gândit eu aşa să zic pe blog de lucrare. Orice numa' să mă mobilizez şi să scap de băncile facultăţii. Poluez tot, doar doar s'o lipi de mine.

So... lucrarea mea de studiu este: 1 - în germană; 2 - postrocesarea influenţei razelor solare directe asupra orbitei unui anume satelit... aşa... în mare...

Se presupune programul terminat, deşi mai trebuie bibilit că să arate mumos şi rulate câteva date. Trebuie să scriu efectiv lucarea. Cuprins am! Capitolul 1 are doar una bucată "introducere" în care zice de motivaţie, cât de interesantă e geodezia, cât de mult iubim câmpul gravitaţional al Pământului şi cum că trebuie să calculăm cu razele să îl vedem mai bine. În mare scris, dar necesită retuşări. Capitolul 2 are ceva teorie despre ce calcule sunt în program defapt... şi aici am rămas...

... va urma ...

De ce cărările se schimbă!

2008-07-25T01:46:00.000-07:00

Să zicem că au cumpărat îngheţată de alune şi în drum spre casă îşi făceau gânduri cum o vor mânca - cu sirop de ciocolată, frişcă şi pişcoturi. Dar când au ajuns acasă au avut pe neaşteptate oaspeţi. Ea le-a dat la fiecare câte o porţie de îngheţată frumos decorată, dar nu a putut mânca. Aşa că şi-a păstrat o porţie în cutie. Să zicem că îngheţată a fost atât de bună încât el ar mai fi vrut o porţie. Aşa că a mâncat şi porţia din cutie în timp ce ea spăla vasele. Când l-a văzut înghiţind ultima linguriţă de îngheţată s-a supărat. Atât de tare încât a început să urle la el tot ce îi trecea prin cap. Iar el s-a apărat. Că nu avea de unde să ştie că ea nu a mâncat în îngheţată, că nu era decât o îngheţată, că mâine vor cumpără alta. Ce scenă ruşinoasă: o femeie isterică din cauza unei îngheţate!

Pun pariu că data viitoare când vor cumpăra îngheţată lui îi va fi atât de frică de istericalele ei, încât nici nu se va atinge de îngheţată.

Mă întreb ce s-a întâmplat după! Oare ea a ţipat la el până când el s-a dus la non-stop şi i-a cumpărat altă îngheţată - din păcate de căpşuni, că nu aveau de alune, iar ei nu i-a plăcut? Sau ea a plecat val vârtej în oraş să mănânce singură o îngheţată pentru că cel de lângă ea nu e atent, nu înţelege, îi condamnă reacţiile şi îi e frică de ea? Au stat certaţi trei zile? Au ajuns să facă copii isterici sau antisociali?

Să zicem doar... Că nu era nici o îngheţată!

Despre Bilă Atomică

2008-07-25T01:23:00.000-07:00

Un fiu al societăţii care renunţă la şcoală, nu produce decât deşeuri, e certat cu săpunul şi stimulat doar de calculator este catalogat drept antisocial. Fără a avea un vocabular obscen, fără a folosi halucinogene sau alte droguri uşoare, fără a fi un fan al pornografiei, fără a abuza fie fizic fie verbal alţi membrii ai societăţii este condamnat de societate şi chiar de propria familie pentru că nu se integrează în sânul lor. De fapt, dacă ar face oricare dintre cele de mai sus s-ar considera că e pe drumul cel bun. Pentru că acceptăm păcatele, dar nu acceptăm că cineva nu vrea să fie cu noi, să muncească cu noi, să cheltuie cu noi, să îşi ţină mintea ocupată cu bârfe şi ultimele produse dispensabile apărute pe piaţă.

Vorbesc prostii. Dacă ai fi filozof te-aş ierta. Te iubesc, dar va trebui să te speli în fiecare zi. Nasul meu nu acceptă altfel. Din egoism şi trufie te voi ademeni, mitui şi şantaja până ajungi că mine. Pentru că eu nu pot să accept altfel şi pentru că sunt atât de încrezută încât cred că e mai bine ca mine!

Atenţie: Dobitoace in libertate!

2008-07-15T05:24:00.000-07:00

M-am hotărât să mă întorc în ţara (imediat ce scap... zic), şi nimic nu îmi clatină hotărârea... nimic, în afară de mama.

Da, a venit mama la mine. A compara cică ar fi o tendinţa feminine. Asta face şi mama. Compară! Preţurile, gusturile, casele, arhitectura, maşinile, sistemul de transport în comun... tot ce îi atrage atenţia. Până exclamă: cum e posibil aici să coste doar atât uleiul, iar la noi..." Nimic nou. Cunosc prea bine diferenţa dintre condiţiile româneşti şi cele nemţeşti. Şi nu, nu mă încălzesc.

După câteva zile am ajuns la bârfit alţi membri mai îndepărtaţi ai familiei, sau alianţe neplăcute pe care le evităm cât putem. Se pare că toată lumea e într-o oarecare febră a proprietăţilor private. Pentru a îşi satisface dorinţele sau doar nevoile, dobitocimea românească apelează la tot felul de aranjamente judiciare, mai mult sau mai puţin corecte din punct de vedere legal. Uni oameni, neavând alte ocupaţii, au ajuns să se implice în diverse procese pentru a pune mâna pe diverse proprietăţi. Energia investită în aceste procese putea fi eventual folosită la un loc de muncă. Dar indivizilor în cauză nu le place munca. Există indivizi care au ca unică sursă de satisfacţie personală sustragerea de bunuri sau beneficii din posesia altora. Aşa se simt ei deştepţi. Amuzant este că se ţepuiesc uni pe alţii. Mai puţin amuzant este că îi încurcă şi pe cei civilizaţi şi cu bun simţ. Dobitoacele astea nu au foarte multă minte, nu au făcut nici o facultate şi mă îndoiesc că s-au apucat să studieze legea. Cum reuşesc atunci să facă toate mişculaţiile astea? Cine îi învăţa? Răspunsul e probabil: angajaţii oficiilor de stat şi absolvenţii facultăţilor de drept... adică nişte inutilităţi.

Din lăcomie, din setea de a poseda au fost inventate sisteme juridice şi ecomonice. Sisteme care nu produc nimic, dar ard mult gaz. Sisteme care în combinaţie cu tiparul românului ajung dezastruoase. Acest mic amănunt mă face sa îmi fie teamă de venitul meu acasă.

Karma tulburată

2008-07-09T04:06:00.000-07:00

@dexonline:

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune

Am o atracţie pentru lepre. Egoişti, egocentrişti şi victime ale propriului orgoliu. Au o listă infinită cu scuze pentru ceea ce nu au reuşit şi pentru toate situaţiile în care au dezamăgit. Nu îşi regretă niciodată acţiunile şi nici lenea. Deşi nu se consideră chiar oropsiţi de soartă, reperează cu uşurinţă când alţi indivizi au mai multă baftă decât ei în ceea ce ipotetic le-ar fi şi lor bine. Ipotetic, pentru că în general remarcă că vroiau acel ceva abia când îl văd la alţii şi trântesc replica: "Vai! Cum?! Nu ştiai că şi eu vreau?! Da' cum?! Am spus întotdeauna!". Indivizii din specia leprelor sunt foarte sociabili şi se cred chiar plăcuţi de toată lumea. Entitatea divină i-a înzestrat, probabil, cu un greu identificabil farmec personal. Tre' să supravieţuiască şi ei cumva. Par relativ inteligenţi, dar eşuează frecvent să se ridice pe propriile puteri din situaţii dificile. Afirmă că îmi sunt prieteni, dar îşi doresc defapt compania persoanelor cu înclinaţii mai în vogă.

Dat fiind slăbiciunea mea pentru asemenea specimene, interacţiunea cu ei devine problematică. Îmi este neclar cum să fac să scap. Credeam că am mai multă minte.

Frontman - Matchbox 20

2008-06-26T10:23:00.001-07:00

M-am îndrăgostit de Rob Thomas când am dat peste o anume melodie pe youtube. O imagine alb-negru m-am făcut să dau click. Cu bucle în păr şi expresia unui om handicapat, este exact ce le place mimozelor mai sensibile ca mine, mimoze pe seama cărora în general eu fac mişto. Nu cred ca mi-aş face prieteni in fan-club. Cerceii sunt în plus, părerea mea. La câte melodii despre relaţii nereuşite a scris, înclin să cred că i s-au dat destul de des papucii. Sau poate are doar remuşcări. Nu m-am interesat prea mult de ce a scris el o melodie sau alta. Şi poate nici nu contează. Se îmbină ele bine cu vibraţiile neuronilor mei şi le găsesc înţelesul propriu. Din câte se pot vedea pe net omul ştie să lege două cuvine şi suferă la fiecare concert. Da, un concert trebuie să fie super. Parcă mă şi văd făcând valuri printre mimoze şi masculi cu o prea pronunţată latură feminină.

Şi o mostră mai puţin sensibilă:

Nightwish - The Islander

2008-06-26T10:19:00.001-07:00

Pt că aşa e cool, să pui muzică pe blog, şi pt că vroiam eu sa păstrez linkul.

Tus' mama lor de utilizatori

2008-06-26T04:41:00.000-07:00

Da, da, da! Pentru ei lucrăm. Dar câteodată mă întreb cu ce folos. Nu, nu sunt programator! Nu sunt! Sunt inginer! (adică urmează să fiu, că acum doar ard gazul) Programatorul are şi el o pregtatire, unii chiar o facultate. Au învăţat cum e mai bine să înşiri comenzile alea ca să-i fie calcului mai bine. Eu sunt doar cârpaci! Că aşa am găsit de muncă şi dă bine la CV. Şi vin utilizatorii cu pretenţiile, mă holbez la cod, mă uit la alţii în ogradă şi le lipesc ca pe un puzzle. Şi, da, îşi face treaba mozaicul meu. Până când vine desteptu' de utilizator că nu-i convine lui că în nu's ce alt program folosit de el avea aia şi aia şi aia şi arăta aşa. Şi el vrea ca ăsta să arate şi să facă la fel, că lui îi e greu să înveţe să selecteze şi să apese o tastă. Nu... Dacă nu face chestia asta doar din mouse, ca să îşi poată ţine el mâna stânga băgată adânc unde nu intră niciodată soarele, nu se simte el bine. Ciungi ăştia de ce nu stau la ei acasă?

Rock im Park

2008-06-22T05:53:00.000-07:00

Despre

Cazarea şi amenajari:

In drum spre

Pe scena:
Black Tides

Jimmy Eat World

HIM

Prodigy

Nightwish

Offspring

Metallica

Si doresc pe aceasta cale sa mulţumesc bocancilor mei. Extrem de incomozi dar au susţinut multe greutăţi şi au rezistat pana la capăt.

Poate la un moment dat voi scrie mai multe. Dar având în vedere ca abia după 2 săptămâni am avut chef să editez pozele şi să le pun pe net, slabe şanse.

Moment artistic

2008-06-22T01:27:00.000-07:00

Ieri s-a desfăşurat atelierul "Înşirăm mărgele", din seria "Pe Kat o mai apucă".
Rezultatul: scoică-piatră-scoică-piatră; piele-piatră-piele-piatră; şi lipsă-piatră-lipsă-piatră. Scoică-piatră-scoică-piatră nu e foarte reuşit. Celelalte sunt modele exersate şi cu alte ocazii.

După care am trecut la executarea unui cuier unde sa înşir toate jucăriile mele.

Nu, nu prea le port! Rar mă apucă să mi le atârn de gat şi când o fac mă încurcă.

Din seria "Pe Kat o mai apucă" face parte si "Mâzgălim suprafeţe netede". Unic rezultat finit fiind:

Restul produselor sunt ori strâmbe ori neterminate. In următoarea zi cu soare sperăm sa fie finisate.

Si cum tot sunt la etapa de laude, sunt foarte mândră de colţul meu cu flori, pe care le rearanjez în fiecare săptămână.

Seria "Pe Kat o mai apucă" e uşor prea diversificată. Zic că mai bine era una şi bună, nu mai multe şi din an în paşte. Dar, lasă ca mă fac eu mare.

Cina la români

2008-06-19T10:05:00.000-07:00

În pauza de masă am stat azi lângă şef şi o colegă din portugalia. S-a discutat despre europene, campionatul de fotbal. Iniţial discuţia decurgea destul de firesc. Care echipă, care jucător, care joc, etc... Până s-a ajuns la un subiect mai deosebit. Se pare că unii nemţi sunt încurcaţi de ore la care sunt difuzate meciurile, în sensul că nu se potriveşte cu programul lor zilnic. Pentru portughezi e ceva mai bine, din câte am înţeles. Asta pt că portughezii iau masa de seară la ora 19, ceea ce înseamnă că meciurile sunt difuzate la timp pt siestă. Foarte preocupat de acest amănunt şeful meu se întoarce spre mine şi mă întreabă cum e în România. Mică încurcătură! N-am idee la ce oră îşi ia românul cina, dar sunt convinsă că găsesc toţi românii o soluţie.

Din blog in blog

2008-06-18T08:20:00.001-07:00

Cum ma plimb prea des de la un calculator la altul, am ajuns sa folosesc "lectura de seara" ca sa pastrez link-urile blogurilor care mi s-au parut interesante, dar nu am apucat inca sa le citesc. Vor fi sterse dupa ce termin de citit.

Later edit: S-a sters. Peste cateva zile mai stergem...

Momentul poetic strikes back - Vreau acasa

2008-06-18T07:06:00.000-07:00

Azi facem exceptia: fara diacritice - de trefla.

Deci... pt ca e ceva extrem de inteligent si asa m-a invatat pe mine mascariciul: orice propozitie inteligenta incepe cu "deci"! Deci, vreau acasa! Intodeauna am fost pasiva, am analizat, luat in calcul, bine hai ca incercam. Nu am luptat niciodata impotriva curentului si chiar daca ma mai apuca nu, nu sunt impulsiva. Am mers cu valul! L-am lasat sa ma duca si nu m-a dat cu capul de stanci pana acum. Acum vreau acasa! Mai lent sau mai stangaci mi-am dus toate activitatile la bun sfarsit. Nu am luat niciodata premiul intai, dar am ajuns la linia de sosire! Acum ma tenteaza rau, da' rau un "bagat picioarele si tulea acasa". Cunosc logica, stiu de ce Germania, de ce nu Romania, si pur si simplu mi se rupe. Daca trebuie sa depun efort ca sa nu ma gandesc ca vreau acasa ce sens mai are? Daca oricum nu mai pot sa merg cu valul, poate sunt suficient de mare acum ca sa merg impotriva lui. Poate chiar cu dorinta de a lua premiul intai candva odata...

Sfatul unui coleg: "Auzi... Incearca sa te uiti la desene animate!" Foarte tare!

Moment poetic

2008-06-16T12:16:00.000-07:00

Tomo m-a întrebat daca mă simt bătrână.

In conformitate cu numerele eu acum ar trebui să fiu la nivelul de mămică/femeie de carieră/înteleaptă/distrusă... ceva. Dar nu! Eu sunt în faza de testat tot ce îmi zboară prin fată. Dacă văd, se poate şi eu n-am făcut asta pana acum => trebuie să fac asta. Adică undeva prin liceu. Asta pt că in liceu încă mai făceam hăinuţe la păpuşi, iar cand eram copil călătoream pe planete imaginare. N-a văzut nici Enterprise planete ca ale mele. Nu, nu mă simt bătrână. Doar un pic in urmă cu nivelele. Uni îşi renovează casa, eu as vrea sa îmi îmbunătăţesc îndemânarea la biliard. N-ar fi o problemă, dar îmi e uşor teamă că voi sării câteva nivele în lipsa sincronizării cu valorile din buletin. Am o vagă impresie că pe la sfârşit se face "upgrade" automat, atâta timp cât supravieţuieşte personajul.

Nu ştiu cum se face că nu am chef sa scriu toate chestiile alea cică inteligente care îmi trec prin cap, dar când mă apucă postez o bălărie d'asta.

De cate ori mă uit la picătură în ogradă mă apuca dorul de casă.

La masculin

2008-06-14T09:58:00.000-07:00

Unul din standardele masculine este: "îmi pare rău că te-ai supărat". Adică: "nu îmi pare rău că sunt un bou, că nu ştiu cum să mă comport cu tine, că am am dat-o în bară, ci doar pt că te-ai supărat". Supărarea femeii este un oarecare inconvenient pe care masculii îl regretă des, dar prea rar sunt interesaţi de identificarea şi înlăturarea problemei.

Când te mănâncă e de preferat să te speli, îl loc să te scarpini! Masculii nu se împăca foarte bine cu săpunul!

The Personality Quiz

2008-06-04T09:48:00.000-07:00

Adică m-am jucat pe http://jointhefight.scifi.com. Lupt sa câştige humanii săptămâna asta! As fi ales trupa sintetica, da' humanii ăştia o încasau rău şi m-am gândit sa îi ajut... şi testul zice că eu sunt

"The world could use a few more people like you… but not too many." - Foarte tare!

Vikingu e Billy! =))

Pe Băneasa

2008-05-23T07:37:00.000-07:00

Ziceam de Băneasa… adică vroiam să zic acum o luna, dar mi-a fost lene… Să începem de la ou, că găina n’am găsit-o!

De vreo cinci ani jumate tot fac drumul Bucureşti-Stuttgart. Încă mai ţin minte primul drum! Eram doar eu şi Vikingul pe autocar, pt că restul trupei aleseseră altă companie. Pentru fineţuri de genul: auziseră ei că unii ar fi mai serioşi, au filme mai bune, frânează mai subtil… Drumul cu autocarul e drumul cu autocarul. Dura aproximativ 36 de ore, din care 12 pt turul României. Evident cele 36 de ore puteau fi prelungite datorită unor diferite inconvenienţe. Cauzele inconvenienţelor fiind: colegii de drum, şoferii, vameşii, autocarul, vremea,… orice era posibil. O simplă loterie. Soluţiile inconvenienţelor difereau şi ele. Cum se descurca fiecare pe drum era mai mult interpretabil decât clar definit. Şi pt ca acele 36 de ore să treacă cât mai repede mi-am dezvoltat o technica specială: dormeam tot drumul! După ce am câştigat experienţă am ajuns să mă trezesc doar când se oprea autocarul! Micuţul amănunt legat de confuzia posesiunilor personale era preocuparea altor persoane cu care călătoream, în general Vikingul.

Am început cu timpul să testăm alte variante de călătorie: maşina, trenul, avionul, sau combinaţii din cele trei. Cea mai solicitantă trebuie să fi fost atunci când am schimbat aripile pt şine la Budapesta. Pot înţelege mai multe limbi străine, în unele chiar mă pot exprima destul de bine. Ungară mea se limitează la Jgen şi Szeretlek. Detalii…

Apoi a început să devină din ce în ce mai accesibil zborul. Există zboruri pt toate buzunarele. Stuttgartul are un singur aeroport, Bucureştiul două! Iar buzunarele mai subţiri aterizează pe Băneasa.

Amuzant: taxele de aeroport sunt mari pt aeroportul Băneasa decât pt aeroportul din Stuttgart, dar…

Când plec de pe aeroportul din Stuttgart:

Stau la coadă, ajung în faţă la ghişeu, îi arăt unei tanti paşaportul, ea lipeşte nişte abţipilde pe bagajele mele şi primesc în schimb un carton-biletul de îmbarcare. În funcţie de baftă chestia asta poate dura până la o oră.
Stau la altă coadă, trec printr-o poartă şi dacă bipăie vine o tanti şi mă pipăie, îmi e confiscată pilă de unghii din bagajul de mână, arăt că am pus crema de mâini şi rimelul într-o pungă transparentă, dacă sunt încălţată cu cizme trebuie să îmi arăt şosetele, apoi ajung în zonă fără taxe unde dacă am bani îmi cumpăr farduri şi ciocolată Toblerone.
Cu juma de oră înainte de decolare ar trebui să caut poarta de îmbarcare. Sunt multe! Plimbatul de la prima poartă până la ultima poartă necesită un sfert de oră. Flutur paşaportul în faţă grănicerilor.
La un moment dat începe îmbarcarea. Flutur biletul de îmbarcare în faţa unei tanti, mă urc într-un autobuz care mă plimbă până la avion. Dacă avionul nu a ajuns cu întârzieri, va pleca la timp.

Când plec de pe aeroportul Băneasa din lipsă de spaţiu, personal şi utilaje totul durează mai mult şi toată lumea e mai agitată.. Pt că am supraestimat traficul din Bucureşti într-o seară de duminică am ajuns la aeroport cu 3 ore înainte de plecarea avionului. Ceea ce nu a folosit la nimic, pt aşa zisul chek-în a început cu o oră înainte de plecarea avionului. Pt zborul nostru s-a găsit un singur ghişeu disponibil. N-am remarcat cum era la vecini. Aeroportul Băneasa, are un singur terminal şi aproximativ 3 porţi de îmbarcare, toate în aceaşi cameră. Cum la ora la care am plecat eu, îşi mai luau şi alţii zborul în alte 5 direcţii, încăperea în cauză era plină. Scaunele le împărţeam cumva. Uni găseau un loc, alţii se descurcau în picioare. Cu aerul era mai greu. Nu se poate împărţii la fel. Iar regulile spun că personalul neautorizat (adică clientul) nu are voie să şadă pe pistă, deci nu se poate ieşi afară pt o gură de aer. Poţi privi, nu poţi ajunge! Dacă aeroportul din Stuttgart are magazine pe o suprafaţă de 5 900 metri pătraţi, baruri şi restaurante pe 4 500 metri pătraţi; în Băneasa era un magazinas de 10 metri pătraţi (închis la ora când eram eu prin zonă) şi două automate stricate. Conducerea nu prea are simţ economic. Mulţi erau nemulţumiţi de condiţii, şi-ar fi dorit un pahar de apă, o măslină, îngheţată de căpşuni. Pe mine m-a nemulţumit doar că orice măsuri de precauţie aş lua, oricâtă răbdare şi calm am, îmbarcarea rămâne problematică. Ajung din timp la aeroport, am grijă că bagajul de mână să fie cât mai mic şi să nu conţină nimic care le-ar da dureri de cap, mă îmbrac cât se poate de simplu că să nu bipăie poarta aia când trec prin ea, las imbecilii să treacă în faţa mea (oricum ajungem în acelaşi avion) elimin tot ce ştiu că ar crea probleme/întârzieri/stres… cumva tot iese prost. Până la urmă avionul decolează cu întârziere, dar o recuperează pe drum.

Când ajung pe aeroportul din Stuttgart:

in secunda doi după ce s-a oprit avionul mă ridic după scaun şi în funţie de viteza colegilor de drum, ajung în autobuzul care mă plimbă până în clădirea aeroportului
flutur paşaportul în faţa grănicerilor, ajung într-o cameră mare unde bâzâie o bandă rulantă. Acea bandă rulantă are în jur de 50 de metri şi se învârte întortocheată prin cameră. La un moment dat apar bagajele! Mi le însuşesc fără nici o problemă şi alerg spre casă.

Când am ajuns pe aeroportul Băneasa

am aşteptat 10 minute în avion pt că aeroportul nu avea autobuze disponibile
intru într-o încăpere neaerisita plină cu pasagerii altor 3 zboruri şi mă aşez frumos la coadă pt a flutura paşaportul.
Ajung într-un spaţiu şi mai înghesuit unde s-ar vedea banda rulantă de 10m, dacă nu ar fi 3 rânduri de oameni în jurul ei. Logic toţi pasagerii celor 3 zboruri care au ajuns înaintea mea + colegii mei de drum îşi vor bagajele.
Sărind că un terrier în faţa unui gard remarc surprinsă bagajele mele plimbandu-se pe bandă, cu bucuria unui copil care şi-a regăsit jucăria mă întind spre ele. Destul de firesc, în entuziasmul meu am călcat o cucoană parfumată pe pantofii ei de lac. Am încercat să îi explic că dacă eu întru mai repede în posesia bagajelor mele, eliberez banda pt următoarele bagaje, poate chiar ale ei. Dar şi ea încerca în acelaşi timp să îmi explice ceva. Am impresia că nu m-a auzi!
Victorioasă ies din aeroport şi o văd zâmbind pe mama!

Mama mea zâmbeşte foarte frumos!

Lectura de seară

2008-04-28T09:47:00.000-07:00

... s-a modificat! Am tăiat porcul fermecat, deşi era singurul informat de existenta blogului meu. Am adăugat o picătură şi diavolul in versiune rusească. Pt că măscăriciul a insistat să mă ambiţioneze să nu mai îmi bag nasul în scriiturile lui, picătura are o melodie frumoasa, iar pt diavol a pus Bulgakov o vorbă bună. In principiu de treflă, dar... corespunde cu realitatea.

De ţinut minte: .ro - băneasa/reclame/lume

Battlestar Galactica

2008-04-16T07:07:00.000-07:00

Am văzut eu pe alte bloguri că e frumos să ridici în slăvi filmele care îţi plac. Aşa că:

Battlestar Galactica e cel mai tare! Nu, Adama nu e mai tare ca Picard, dar pe Enterprise erau prea puţine femei şi alea erau naşpa! Tasha era ridicolă pe lângă Starbuck, consilier Troi nici nu merită menţionată. Nu, nu exagerează! Tanti Preşedinta e mămoasă, că majoritatea muierilor de treabă şi era a 42-a în linie la preşedenţie-total plauzibil. Restul personajelor feminine sunt banale: Dee, Kat, Cally, Ellen... Nr.6 şi Nr.8 nu se pun că's cyloni. Una bucată kick ass chick e foarte tare! Plus că are de toate, de la "I-Robot" până la "Do androids dream electric sheeps?" şi spre deosebire de majoritatea serialelor are un sfârşit. Oamenii au preluat o idee, au întins de ea cât s-a putut, iar după 4 sezoane ş-au gândit să ne spună cum se termină. Şi nu, nu e doar SF. Atinge o mare parte din genurile în care pot fi încadrate filmele şi subiecte de la politică la dragoste! Yep! Love is all around! Şi dacă mă mai întreba careva dacă sunt ciudată pt că îmi plac SF-urile, răspunsul e: Nu! Eşti tu prost că îţi trece asta prin cap!

Cin' se-aseamănă se-adună...

2008-04-06T04:58:00.000-07:00

De când ne-am mutat la olaltă cu oamenii harnici am descoperit că în acelaşi departament lucrează mulţi alţi studenţi. Da... mulţi! Orânduirea în clădirea din fabrică diferă de cea a fiţoşilor cu cravate. Daca in clădirea fiţoşilor era normal sa stau lângă cei cu care lucram, aici oamenii în toată firea au locul lor, iar birourile studenţilor sunt poziţionate în mijlocul camerei la liberă alegere. Fiind astfel privaţi de locurile de la geam şi probabil să fie mai uşor supravegheaţi. Aşa că am fost despărţită de colegii mei, oameni în toată firea în beneficiul cărora butonez, şi m-au trimis pe terenul de joacă al studenţilor. Toţi foarte încântaţi că au o colegă nouă! Din fericire am găsit un birou liber şi am început să îmi despachetez lucrurile. Adică: calculatorul, capsatorul, dosarele,... şi toate jucăriile pe care le-am primit de la fiţoşii cu cravate. Cum eu am calculatorul meu (spre deosebire de ceilalţi studenţi) şi placă cu numele meu, mi-am cam marcat locul. Că, aşa era cu fiţoşii, fiecare avea biroul lui + jucării personale. Destul de repede noii mei prieteni au descoperit că am mai multe jucării ca ei, şi chiar mai frumoase. Şi de atunci continuă să inventarieze ce am eu şi ei nu. Foarte surprinşi au fost când au remarcat că eu am şedinţe. Ceva extrem de fain: mă întâlnesc cu fiţoşi sa le dau raportul. Dar beneficiile mele suplimentare nu au fost o problemă. Sunt chemată la masă, la cafea, toată lumea e prietenoasă... că doar studenţi suntem şi trebuie să stăm împreună.

Un fenomen asemănător se întâmplă şi cu românii. Dacă din diferite motive găsim un român automat e noul nostru prieten. Nu contează dacă ascultă manele, se îmbracă în trening sau râgâie în public. Ce naiba, e român şi trebuie să stăm împreună. Există tendinţa asta. Dacă dintr-un motiv sau altul diferi de majoritate, cauţi toţi indivizii cu aceeaşi particularitate şi umbli în turmă. Spiritul de turmă e unul din cele mai puternice instincte care ne-a rămas probabil de când mergeam în patru labe. Variază doar pe ce principiu întemeiezi turma.

Studii superioare

2008-03-20T12:17:00.000-07:00

Mândria facultăţii e care am frecventat-o în ţara era un monstru din metal şi ceva sticlă pe nume Wild T4. Nu, nu are nici o legătură cu Terminator. Profii ziceau că funcţionează, dar nu ne-au convins. Se pare că aparatul s-ar fi dezintegrat dacă punea vre un student mâna pe el, iar Profii probabil că nu ştiau cum să-l facă să se mişte. Şi mai interesante au fost orele când învăţam să folosim aparatura modernă, depăşită doar de un deceniu (sau două) faţă de tărâmurile mai vestice. Acestea nu se dezintegrau în contact cu mâinile studenţilor dar se rătăciseră acumulatorii (= bateri în limbaj comun). Aparatura modernă era mult mai redusă că volum şi greutate, avea ceva mai puţin metal şi sticla, dar niscaiva cabluri, cipuri şi material plastic în plus. Profu' ne spunea poveşti cum că pe ceea ce părea să fie un micuţ monitor chiar apărea un meniu, şi dacă apăsam pe butoanele de sub monitor chiar puteam seta aparatul şi îl puneam la treabă. La un moment dat a existat o speranţa. S-au găsit nişte paralelipipede negre, destul de grele, cu nişte cleme metalice într-un capăt. Existau zvonuri cum că aceste obiecte ar fi mult căutatele baterii. Aparatul nu a pornit. Fie că bateriile erau consumate, că erau de fapt pt ceasul deşteptător al Profului sau pur şi simplu pt că minunatul nostru instrument suferise o depresie... nu se ştie. Poate s-ar fi găsit o minte sclipitoare care să măsoare respectivele baterii să vedem dacă mai au sau nu substanţă verde. Dar acţiunea s-a considerat inutilă. Nu ar fi ştiut nimeni să le încarce, iar rezultatul rămânea acelaşi: aparatul nu comunica cu noi. La examen a trebuit să repetăm papagaliceşte acele fabuloase poveşti pe care ni le spunea Profu' şi să desenăm acel nevăzut meniu. Câtă nostalgie.

Ne-am jucat în Nemţia cu destule aparate, soft-uri şi alte chiţibuşuri. Dar ceva din stilul românesc tot se găseşte şi aici. Cursul de baze de date. Timp de un semestru, două ore pe săptămână, Profu' de baze de date ne-a desenat tabele şi ne-a înşirat comenzi SQL cu cretă pe tablă. Sala de calculatoare (care are mai multe calculatoare decât sunt studenţi într-un an) era doar la un etaj mai jos de sala de curs. Totuşi ideea "Hai să mergem cu toţii în sala de calculatoare să vedem fiecare cu calculatorul în faţă despre ce vorbiţi dumneavoastră"-era considerată greşită. Avantajul a fost că m-am simţit încurajată să îmi iau liber în fiecare săptămână. Examenul a fost identic cu majoritatea examenelor de pe plaiurile natale: reproducerea identică a definiţiilor menţionate de Profu la oră (orice exprimare liberă fiind depunctata) înşirarea unor comenzi + reprezentarea grafică în creion a ceea ce putea fi rezultatul acelor comenzi.

Sper să închei într-un fel sau altul extraordinara experienţă: 10 ani pe băncile instituţiilor de învăţământ superior. Recunosc: m-am distrat, dar acum ar fi cazul să cresc mare înainte să fie prea târziu. Plus că m-am plictisit.

Adio budă

2008-03-20T10:35:00.000-07:00

În general găsesc vizitarea budei deranjantă. Mă întrerupe de la nimicurile pe care le fac pt că aşa vrea corpul meu, împotrivă voinţei mele. Material prost. Singurele momente când întreruperea este bine venită este când sunt la muncă şi trebuie să stau multe ore la birou în faţă monitorului. Cine a inventat munca la birou cred că era handicapat şi de ce nu mi-a spus şi mie cineva chestia asta înainte să fac două facultăţii. Stând la birou şi încercând să mă înţeleg cu boul ăla din calculator care aranjează pixelii de pe monitor, consum cantităţi considerabile de lichide. Mă bucur de câte ori îi pot spune piticului să mă scuze cât îl las singur, mă cheamă natura. Buda de la muncă e foarte frumoasă. Are gresie neagră, mobilier de lemn, oglinzi imense, tot felul de odorizante, hârtie şi şerveţele cu ţ'spe straturi. Aşa că fac tot posibilul să o vizitez din juma în juma de oră. Câteodată o vizitez şi fără motiv. Cămăruţa aia cu trei wc-uri şi două chiuvete e mult mai plăcută decât biroul meu. Dar de săptămâna viitoare n-am să o mai văd. Figuranţii ăia cu cravate ne-au mutat birourile în clădirea din fabrică. Cred că vroiau buda doar pt ei. Ştiu cum arată buda de acolo. Voi găsii probabil alt motiv că să mă lase piticul ăla în pace. Poate mă apuc de fumat.

Victor

2008-03-06T13:08:00.000-08:00

O cam dau pe lângă cu postul ăsta, pt că îl scriu la derută... dar a început să îmi placă... Cine ar fi crezut că o să mă prindă şi blogul.

Am dat de Victor accidental. Eu îmi vedeam de treaba mea, el urla din toată plictiseală lui. Se bagă în seamă cu cine apuca. "Uite ce frumos şi deştept sunt!" spunea el. Le cam umflă el, dar este... nu pot să-l contrazic! Mândria lu' muma'sa! Făt cu stea în frunte, iubit în felul lui, de toată lumea. Chiar şi de pupeze, deşi unele nu recunosc. Când adună lumea la cafea, mă sună şi pe mine. N-am prea priceput de ce! Dar întotdeauna mă duc. De obicei stau cuminte într-un colţ şi ascult. Băieţii deştepţi îşi storc neuronii pentru câte o replică interesantă şi apoi se lăuda unul pe altul. Dacă careva de la masa vecină îi aude şi îşi exprimă altă părere, Victor le recomandă să viziteze buda, în speranţa că se vor întoarce de acolo cu păreri mai inteligenţe. Victor e un om practic. Nu îi plac brizbizurile, nu găseşte nici un rost pentru culori altul decât semaforul. Dacă Victor te prinde holbându-te la o fotografie te va convinge că eşti prost. Tu spui că e artă, el îţi spune că nu există artă. Artă e un cuvânt născocit de oamenii idioţi ca să îşi justifice prostia. Vede şi el fotografia, ştie că e ceva acolo, dar dacă nu ştie exact ce e mai bine să o laşi naibii şi te joci cu numărătoarea. Mă apucase un chef nebun azi să-i arăt câteva poze drăguţe lui Victor. Pe urmă mi-am revenit şi le-am băgat la loc în sertar. S-ar uita el la poze, dar n-am eu talentele lui de a înşira cuvinte şi n-ar pricepe o boabă. Las' că scriu pe blog şi mă calmez!

The good samaritan

2008-02-25T05:22:00.001-08:00

Ieri am făcut cunoştinţă cu John. Eu în general evit persoanele în stare de ebrietate de care mă lovesc pe stradă. Vikingul, al cărui major viciu este de a sări în ajutor tuturor creaturilor nevoiaşe, nu a putut să ignore chemarea. Da, omul ne-a chemat: "Hei, guys... come here".

John e un american la 40 de ani, probabil în armată - ca toţi americanii care locuiesc în acea zonă pe unde bântuia respectivul turmentat. Suficient de lucid ca să nu se urce la volanul propriei maşini dădea târcoale metroului (să zic aşa). John nu ştia cum se cumpără bilete sau unde să se urce în metrou ca să ajungă "down town", ceea ce Vikingul a presupus că este centrul oraşului. John era proaspăt bărbierit iar mâinile lui păreau să cunoască saloanele de cosmetică. Nu am ochiul bine format pt ţoale, dar estimez că un cunoscător recunoştea calitatea. A urcat în acelaşi metrou cu noi. Pe drum ne-a povestit de mai multe ori că a locuit în ultimii 3 ani în Tokio, că a fost cu o zi în urmă în Amsterdam, că tocmai a avut un concert Bon Jovi la el acasă şi că Bon Jovi e un tip de gaşcă. John avea liber azi şi vroia ieri noapte să petreacă. I-a oferit Vikingului portofelul lui, cheile de la maşină şi ar fi vrut să vină cu noi acasă. Vikingul a refuzat politicos darurile şi i-a recomandat să mai meargă două staţi ca să ajungă în centru.

A rămas în ultimul metrou care mergea spre centru,iar Germania, ţară ordonată, adoarme duminică odată cu găinile pentru că luni mai toată lumea lucrează. Nu sunt convinsă că intervenţia Vikingului a fost potrivită. Nu cred că era momentul potrivit ca John să mai iasă din cartier şi să vadă oraşul. Evident, dacă insista cu actele de caritate ar fi dormit pe preş.

Zeitgeist

2008-02-22T03:21:00.000-08:00

Tentativa de postare serioasa... Sa vedem daca imi iese...

Wikipedia:

Zeitgeist is originally a German expression that means "the spirit of the age", literally translated as "time (Zeit) spirit (Geist)". It describes the intellectual and cultural climate of an era. In German, the word has more layers of meaning than the English translation, including the fact that Zeitgeist can only be observed for past events.

imdb:

Zeitgeist: The Movie (2007)
Director/Writer: Peter Joseph
Genre: Documentary
Tagline: What does Christianity, 911 and The Federal Reserve all have in common?
Plot Outline: Documentary about a) the origin of christian faith b) how american banks have seized worldpower at the beginning of the 20th century c) how these 2 items are related to the wars fought in the 20th and 21st century.

Există un alt documentar numit American Zeitgeist (2006). Din câte remarc, pe aceeaşi idee. Aceeaşi din "Fahrenheit 9/11" sau cărţile lui Dan Brown. Au un mesaj similar cu imnul României. Teoria conspiraţiei şi prostirea maselor umane nu sunt idei originale. Preferata mea rămâne "Fundaţia" lui Asimov. Dar am să le ignor pe toate timp de juma de pagină.

Filmul începe cu 5 minute de balet, după care serveşte poate prea direct cuprinsul întregului film. Cumva neutru, sau poate doar parşiv afirma: "I don't know what God is. But I know what he isn't!". Dacă ai avut răbdare până aici, la 10 minute de la începutul filmului începe efectiv documentarul. În prima parte este demontată iluzia religiilor, a creştinismului în mod deosebit. Argumentele sunt logice şi clare, din punctul meu de vedere. Cunoştinţele mele legate de mişcarea aparentă a soarelui pe sfera cerească corespund cu spusele lor. Deci: da, sunt de acord cu fiecare argument pus în partea I. Partea a II-a înşiră mai multe amănunte ale incidentului din 11 septembrie care pun semne de întrebare legate de varianta expusă de oficialităţile statului american. Nu este servită pe tavă o concluzie atunci, dar este mai mult decât evidentă direcţia în care se merge. Partea a III-a da o lecţie de istorie şi economie americană. Nefiind punctul meu forte, nu pot să pronunţ. Mă aştept să fie destul de coerente chiar şi pentru cel mai amator economist. Continuă cu teoria conspiraţiei şi nu uită să tragă concluzia: motivul este [...] mereu acelaşi.

Reţetă e destul de simplă, nu? Dacă vrei să convingi un om de ceva, întâi îi prezinţi ceva bine argumentat, ceva care ştia dar îi lipseau dovezile. Omul va căpăta încredere în tine. Apoi îl faci să îşi pună întrebări şi în final îi spui ce trebuie să creadă. Te va crede pentru e singurul lucru pe care în cunoaşte. Pentru că toţi oamenii sunt proşti. Da, eu consider că toţi oamenii fără excepţie sunt proşti. Sunt creduli, încăpăţânaţi, mândrii, limitaţi şi acţionează în turmă. Nu vor vedea niciodată întreaga imagine pentru că folosesc doar 1% din capacitatea creierului, pentru că sunt prea preocupaţi să îşi alimenteze propriile opinii, opinii de care ţin cu dinţi din iluzia că le oferă individualitate. Ne mişcăm în turmă dar ne credem unici, încuiaţi în acel 1% al activităţii cerebrale.

Filmuţetul ăsta e pe bune? Poate! Dar dacă toţi oamenii sunt proşti cum de ar fi capabili să ducă o chestie de genul ăsta până la capăt? Sigur! E o ipoteză pentru cum a reuşit un total imbecil să ajungă preşedintele unei mari puteri. Dar... chiar e pe bune? Şi acum ce? Nu mai facem copii pentru că nepoţii noştri vor ajunge ori marionete ori li se va opri cipul? Sunt optimistă. Sper că în era gemenilor nepoţii noştri vor trece peste acel 1%... asta său ceva pe idea "Matrix"..

... keep the human mind entertained, so that they don't go in the way of important people by doing to much thinking...

Acum închide dracu' televizorul ăla!

From the life of the young and bored

2008-02-19T14:39:00.000-08:00

Job Nr. 2: Eu am grijă de clienţi, Paul să meargă filmul. Ambele activităţi necesită 15 până la 30 de minute înainte de începerea filmului. În timp ce alţii se belesc la film, eu aş putea să fac altceva. Aş putea să vorbesc cu cine apuc pe messenger, să stau pe forum, să umblu prin bloguri, să citesc o carte, să mă joc pe telefon, să îmi fac unghiile... unde pui că aş putea chiar să mă interesez de amărâta aia de lucrare de studiu pe care trebuie să o scriu. Dar Paul coboară din cutiuţă proiectorului.

Paul: So... What do you do when you are not here?
Kat: I'm suppose to study... I have another job... [bla bla, detalii]
Kat: What do you do?
Paul: Oh, nothing! I sleep, come to work, sleep, come to work, sleep some more...
Kat: So, do you like this job?
Paul: Neah! I'm just doing it for the money! I thought about taking some German classes. But I have to get up early... so...
Kat: When did you came in Germany?
Paul: In October!
Kat: And why?
Paul: Well I had a job there, kind of like this one, just for the money. And then I met my girlfriend, and she's German, and I either get a better job so I can make more money or move here. So I moved.
Kat: So you are going to keep doing this?
Paul: Nope! [... liniste]
Kat: Do you have a plan?
Paul: Yeah! After my girlfriend makes babes I'm gonna stay home with the babes and I'm never gonna work again. [... Paul ridica mainile in aer ca si cum a castigat un maraton]
Kat: You think that's better then working?
Paul: Yeah!
Kat: But babes cry!
Paul: That's what earplugs are for!
Kat: And you are going to change diapers?
Paul: Yep!
Kat: And what will your girlfriend do?
Paul: She love's her work. She's gonna go back to work as soon as she can.
[...]

Unic exemplar în cunoştinţele mele!

Şi cândva odată voi povesti şi cum rezistă unii oameni 8 ore la birou, deşi mie mi se pare un chin după 4.

Din dragoste

2008-02-16T06:24:00.000-08:00

Al meu Viking vroia să îmi arunce adidaşi (adică încălţările sport marca vance) pentru că am călcat într-un rahat de câine. Logic, n-am de gând să îmi arunc încălţările din simplu fapt că au intrat în contact cu un îngrăşământ 100% ecologic. În mândria lui de viking afirmă că vrea 3 plozi. Departe de mine un gând aşa productiv, dar aş vrea să îl văd schimbând scutece.

Cu dedicaţie

2008-02-14T06:20:00.000-08:00

Ţin să menţionez că nu am găsit azi panglici roz, inimioare sau sclipici nicăieri pe unde am fost. Am fost acasă, până pe la 12 - pt că nici eu nici Vikingul nu am avut chef să ne trezim devreme, am mers cu autobuzul 8 minute în deplină linişte. Nimeni nu se agita cu flori, baloane, cadouri... Nimeni nu se giugiulea sau înghesuia pe nicăieri. Am fost la cantină. Nici un meniu special, decoruri, chiar şi clientelă se purta foarte normal. După care m-am instalat în sala de calculatoare şi aş fi putut trece cu vederea că azi ar fi vreo sărbătoare ceva, dacă nu mi-aş fi început obijnuita activitate pe net, în loc să butonez pt prosperitate. Mult prea culii anti-Valentini se manifestă peste tot din toate tastele. Nu uită nici o ocazie pt a fi über-cul. Resursele de manifestare über-cul le depăşesc cu mult pe cele oferite de Crăciun. Dacă găseşte careva undeva un cul care a reuşit să posteze azi ceva nededicat Valentinilor, să îmi daţi şi mie link-ul. Va dau şi eu unul la schimb : link

Iar pentru restul o felicitare:

Poveşti din tabără

2008-01-27T09:56:00.000-08:00

Una bucată neamţ lucra la o firmă mare, cu şefi mulţi, pe un salariu bun, prestând un serviciu nemaipomenit: dădea oameni afară. Muncea omul din greu până la ultima lovitură, dar rezultatul final era întotdeauna: "X, Y, Z trebuie scutiţi de programul de 8 ore al firmei". Timp de 5 ani neamţul nostru a dus o prospera activitate în urma căreia punea biştari la şosetă şi schimba maşinile cu aceiaşi viteză cu care erau eliberaţi alţi angajaţi de muncă şi salariu. Cu aceeaşi viteză s-a dus şi faima lui în firmă. Prezenţa lui în fiecare filială a firmei se făcea brusc remarcată. După 5 ani numărul roşiilor aruncate în direcţia lui crescuse deja peste valoarea neglijabilă, iar dansurile ce trebuiau prestate în faţa şefilor începuseră să îl irite. Ce poate face neamţul nostru atunci? Îşi deschide propria lui firmă, alege angajaţii din rândul studenţilor, îi plăteşte mai bine decât alţi angajatori, pleacă în Austria împreună cu angajaţii (în interes de serviciu), le plăteşte cazarea şi toate consumaţiile şi se intoxica cu alcool în fiecare seară. Rezultatul fiind 0, adică: câştig - cheltuieli = 0. Dar neamţul nostru este fericit pentru că oamenii se bucură când îl văd.

Is this a happy-ending story?

Pentru Tudor

2008-01-27T09:48:00.000-08:00

Dat fiind că am un blog aşa de naşpa, am lipit un abţibild cu gluma lui Tudor. Nu-i aşa că e mai colorat şi mai frumos blogul meu acum?

Nu, nu voi schimbă culorile, modelul, codurile & restul aberaţiilor, pt că îmi este lene. Dar am un abţibild :D

Later edit// abţibildu' e cam expirat. dar gasesc eu altceva!

Minus o măsea

2008-01-11T09:20:00.000-08:00

La insistenţele dentistului am rămas fără o măsea. Mie nu mi se părea necesar, pt că nu mă durea nimic, dar am presupuns că ştie el ce e mai bine pt mine. După ce am văzut cât de mari sunt rădăcinile unei măsele comparativ cu ce se vede deasupra gingiei (le-am primit amintire) încerc să nu mă gândesc ce şanţ trebuie să fie acum în locul lor. Foarte şmecher individul îmi spune să nu mănânc până nu trece anestezia, fără să mentioneze că după ce trece anestezia mâncarea va fi ultima mea grijă. După procedura în sine vroiam să scap cât mai repede de anestezie. Nu îmi simţeam juma de faţă şi tentativele de comunicare erau destul de penibile. Acum mă întreb doar cât de sadic trebuie să fi că să te faci dentist.

În mod suspect nu am în casă nici o aspirina său alte pastile tradiţionale. Am în schimb trei tipuri diferite de pastile de dureri. Toate valabile încă, dar fără prospect. Amănunt nesemnificativ.

Pentru că e sezonul, se discută despre Crăciun

2007-12-26T07:20:00.000-08:00

Nu mă încadrez în tabără fanaticilor extaziaţi că a venit iar Crăciunul, nu mă asemăn cu un grinch şi nici nu l-am trecut cu vederea. M-am gândit să nu fac greşeala de anul trecut (Crăciunul printre străini, cu tot ce poate însemna cuvântul "străin"). Aşa că ne-am înţeles cu toţi rătăciţii că ne adunăm la mine (pardon: noi) şi a început bâlciul.

Partea bună - chestii femeieşti:

- am mutat mobila, adică mi-am făcut de cap
- i-am deportat lucrurile vikingului (aka colocatarul, aka boyfriend, etc) în pod pe motiv că fac loc/curăţenie de Crăciun
- am avut mai multe motive să zic ca el şi să fac ca mine
- copilu-el a făcut maioneză, că eu nu aveam chef
- copila-ea a primit cadou belea: o narghilea, ţeapa: tot masculii au încercat-o pt că ea trebuia să plece la muncă.

Partea naşpa:

- iar a stat lipoveanu' lângă calculator şi a trebui să ascultăm Gică Petrescu şi să ne uităm pe youtube la filmuleţe stupide cu Becali sau alţi ridicoli a căror existentă nu mă preocupă
- am primit cadou de la copii (el şi ea) ceva inutil pe care sper să îl dau mai departe
- iar am cheltuit o grămadă de bani
- careva a pus chilii în sarmale
- bradul e cam chicios, dar există aşa că nu fac figuri

Concluzii:

1. Cadourile de Crăciun sunt cam stupide. Singurele persoane care ar trebui să primească cadouri de Crăciun sunt minorii.
2. La anu' ajung sigur în ţară

Stai aşa că vine revelionul!

pusă pe blogăreală... cică

2007-12-26T05:59:00.000-08:00

Deci... îmi trag blog. De ce? Ca să am cu ce să completez câmpul "website" când comentez pe blogurile altora. Nu e prima tentativă. Doar că tentativele de până acum erau "people orientend". Trebuia să scap de blog când mă plictiseam de respectivii "people". Tentativa asta se vrea altfel.

Din experienţele anterioare trag concluzia că nu voi posta prea des, dar scriu ceva aşa... de deschidere. Poate mă interesez şi de layout&co.

Cam aiurea că pe fiecare blog pe unde am comentat am alt nick...

Intr-o ureche

Talente

Dacă aş fi avut şi eu...

Project Start: Conversaţii cu prietenii mei imaginari

Dreptul la opinie

Marele Câştigător

Pretender

Alternative feminine

Ambalaje

Paleta de culori

Ne pregătim de finala!

Faza zilei!

Zu hause

P!nk

Iartă-mă iubito! Am schimbat yala!

Azi!

Esecuri si realizari

imobil

... în trei faze!

Leapşa

Rezoluţii

Introducing Caprica

Idunna se intoarce!

Se poartă lopeţile

Teoria chibritului

Weather Today!

The Board Game

Aşteptarea continuă - Battlestar Galactica

Vocaţie

Bubble Breaker

Maturitate - pentru Omul de zăpadă

Cum se alege orezul? - Pentru Gollum

The english side of Soft

Lectura de seară

Tekzilla recomandă

Cu greutate

Din regnul animal - Pentru Mamalor

Zgomot de fond - Pentru mândrul Şoim

Shape of my heart

Timpul măsurat în calendar

Boabe de cafea

Schwarzwald... adică, Munţii Padurea Neagră

Mein Herz Brent

Din chinuitul fenomen: facultatea!

De ce cărările se schimbă!

Despre Bilă Atomică

Atenţie: Dobitoace in libertate!

Karma tulburată

Frontman - Matchbox 20

Nightwish - The Islander

Tus' mama lor de utilizatori

Rock im Park

Moment artistic

Cina la români

Din blog in blog

Momentul poetic strikes back - Vreau acasa

Moment poetic

La masculin

The Personality Quiz

Pe Băneasa

Lectura de seară

Battlestar Galactica

Cin' se-aseamănă se-adună...

Studii superioare

Adio budă

Victor

The good samaritan

Zeitgeist

From the life of the young and bored

Din dragoste

Cu dedicaţie

Blogroll

Poveşti din tabără

Pentru Tudor

Minus o măsea

Pentru că e sezonul, se discută despre Crăciun

pusă pe blogăreală... cică