Introducing Caprica

Dacă tot am povestit de Idunna şi Gandalf the White, să nu mă opresc aici.

Pe Caprica de la mama ei o cheamă Acer Extensa 5220, dar eu am botezat-o după cel mai fierbinte model Cylon! :P

Am chemat-o la mine ca să preia atribuţiile lui Gandalf the Gray, cunoscut şi ca Compaq Presario 1500. Cel mai voinic dintre voinici la vremea lui, dar a îmbătrânit şi el şi e cazul să iasă la pensie. El fiind încă în puteri, am vorbit cu o prietenă să o ajute puţin la contabilitate. Să nu stea degeaba, dar să nu fie stresat. Cât a lucrat cu mine, avea tot timpul febră. Când ajungea la 72°C leşina. Credeam ca într-o zi se va topii de tot. E adevărat că iarna servea şi ca sursă de căldură. Cu toată dragostea mea pentru el, îl trimit să se bucure liniştit de câte zile i-au mai rămas.

Caprica a ajuns la mine ieri, de la prietenul Amazon. Unele surori ale ei sunt înarmate cu Vista, dar din motive financiare şi lipsă de simpatie pentru Vista, am ales-o pe ea. Ea a venit cu un oarecare Linux Lipsus, complet inutil - evident. Cred că părinţii ei i l-au dat aşa... să nu zică că o trimit cu mâna goala. Absolut nici o problema, pentru că se înţelege foarte bine cu multe alte versiuni de Linux şi chiar cu XP-ul. Toate ingredientele se găsesc fără probleme.

Lăsând gluma la o parte...
Acer Extensa 5220 e un laptop ieftin, care arata bine şi îşi face treaba. Nu are brizbizuri sau culori aiurea, arata bine finisat şi nu ieftin. Foarte silenţios comparativ cu bătrânul meu şi în 24 de ore de când îl am a funcţionat fără probleme. La primul test, bateria a ţinut 2 ore jumate, cu winamp-ul pornit şi navigând ici colo pe net. Evident, boxele lasă de dorit, asta pentru că bătrânul meu excela printre laptoape la domeniul ăsta. Ecranul glossy nu e pe gustul meu, dar nu pot sa mă împotrivesc eu tendinţelor. Mufele pentru căsti şi microfon sunt stupid puse în faţă, deci dacă pun boxe o să atârne un fir aiurea. Şi se simte o oarecare vibraţie când citeşte un CD, ceea ce iar, bătrânul meu nu făcea... dar probabil exagerez. Per total sunt foarte mulţumită, dar pretenţiile mele se rezumă la navigat pe net, văzut un film, mici progrămele necesare pentru facultate.

Idunna se intoarce!

Idunna este telefonul meu mobil (SE W810i) cu mp3-Player, radio, cameră-foto, ... şi beculeţ! Motiv pentru care mai obişnuiam să spun că este o lanternă de buzunar cu funcţii pt telefonie. A zburat din Rollercoster acum 7 săptămâni şi nu credeam să o mai văd din nou.

Deci şi ca prin urmare l-am achiziţionat pe Gandalf the White (PalmTreo500v). Nu m-a convins să uit dragostea mea pentru Idunna, dar era la ofertă şi promitea experienţe noi. Încercam să mă consolez.

Şi cum mă luptam eu cu minuscula tastatură completă şi clasicele momente Windows, primesc o scrisoare. Şi... da! Încă mai locuiesc în Germania unde unele lucruri găsite se returnează, chiar dacă toţi angajaţii de la Rollercoster erau români.

Şi toată excursia asta a ei până la biroul de lucruri găsite nu m-a costat decât vreo 150euro. Dar acum ea are un prieten şi eu două telefoane. Sper că s-a distrat bine, că alta nu mai pupă.

Se poartă lopeţile

Gingaşul sex feminin întotdeauna a arătat un interes deosebit pentru ceea ce e plăcut privirii, având chiar o nestăvilită dorinţă de a fi obiectul privit. Bineînţeles, exemplarele diferă. Aceste tendinţe fiind mai pregnante la unele exemplare de cât la altele. În rare cazuri se întâmplă să şi lipsească cu desăvârşire sau să fie suprimate de intelect. Diferenţele dintre exemplare pot fi remarcate şi în direcţia pe care o apucă mânate fiind de aceste tendinţe. Majoritatea însă încearcă să corecteze darurile primite de la mama natură, pentru a se apropia de un ideal (fie propriu, fie preluat). Altele fac acelaşi lucru doar din lipsă de înţelegere faţă de mama natură... un fel de răzvrătire. E pur şi simplu mai mişto să pari fabricată din plastic, în toate culorile. Pentru un asemenea rezultat recurg la diverse metode. Una dintre ele, practicată de mii de ani, este împopoţonarea extremităţilor cornoase cu care se termină degetele, cunoscute sub denumirea de unghii.

Se presupune că procedeul a fost iniţiat de exemplarele cu degete butucănoase. Acestea au început să favorizeze creşterea unghiilor, în loc să le tocească de peretele peşterii, obţinând iluzia unor degete mai lungi, şi deci, mai suple. Apoi au acoperit suprafaţa unghiei cu nuanţe de culori pastelate, pentru a lăsa impresia unor delicate petale de trandafiri, şi a le îndepărta de asemănarea cu ghearele fiarelor sălbatice.

Unele specimene erau însă dezavantajate de această metodă, unghiile lor nerezistând anumitor factori externi. Avansul tehnologic a adus un răspuns. Prin metode mai simple sau mai sofisticate, stratul unghiei naturale poate fi suplinit. Avantajele date de tehnologie fiind, evident, de natură cantitativă. Nu numai prin aparenta lungire a unghiilor cu mulţi centimetri, dar şi prin mărita suprafaţă a falsei unghii s-au deschis noi posibilităţi. De la delicatele petale de trandafiri s-a ajuns la voluminoase lopeţi, suprafaţa cărora permite chiar imprimarea modelului unui întreg covor.

Gândiţi-vă la posibilităţi! În fiecare zi vă puteţi asorta cu locaţia pe care o vizitaţi. Şi asta debitează un exemplar cu unghiile vopsite în negru, asortate cu blogul, tastatura şi toanele mele din ultima vreme.

Teoria chibritului

Unul din lucrurile care continuă să mă surprindă este capacitatea de a nu învăţa. Aceleaşi evenimente se repetă sfârşind cu aceaşi concluzie de mii de ori şi totuşi mintea ajunge păcălită de fiecare dată de aceleaşi trucuri. Recapitulezi, constaţi cât de familiare sunt toate indiciile, cât de evident era deznodământul şi cum din nou ai fost prins în plasă. Şi ca de fiecare data începi să fi frustrat pe ţine însuţi, jignit de propria-ţi incompetenţă.

Simpla catalogare / etichetare a evenimentului nu e eficientă. Atunci poate un test care să valideze rezultatul experienţei? Poate o atitudine mai agresiva în întâmpinare?

Weather Today!

The Board Game

ştiu ce vreau de Crăciun!



Plus câţiva prieteni pe aceeaşi lungime de unda cu mine şi cred că ar trebui să am din nou 10 ani... bine, hai 16. Dacă am fost cuminte cum ar putea Mos Crăciun să mă refuze. Mda... cu minte...

Aşteptarea continuă - Battlestar Galactica

O parte din căutările prin care ajung unii rătăciţi pe blogul meu, deşi nu îşi fac simţită prezenţa, se datorează serialului pe care îl ador şi venerez "Battlestar Galactica". Printre căutările de ieri: "se mai filmează galactica?" şi "Battlestar Galactica sezon 5". Mă gândeam să vă spun şi vouă:

1. Da! Battlestar Galactica se filmează încă. Au luat pauză la mijlocul sezonului (Afurisiţii!) Sfârşitul sezonului 4 va fi difuzat abia prin ianuarie (în state). După sezonul 4 va apărea şi un nou film / miniserie. Din câte am înţeles se va numi "The Plan", în care urmează să primim explicaţia pt: "ce urmăreau defapt sinteticii?", cu personaj principal Chief Galen Tyrol.

2. Battlestar Galactica sezonul 5 nu există şi nici nu va apărea. Sezonul 4 este ultimul şi cel cu care actualii producători vor să încheie seria. Pe principiul: "toate lucrurile bune au un sfârşit". Nu am nimic împotrivă. Oricum am cutia acasă şi pot să o văd din nou şi din nou şi din nou...

Şi poate într-o zi va povestesc şi predicţiile mele legate de: "the final cylon"

O altă parte din rătăciţi umblă după "bubble breaker". Ce caută de fapt ăstia n-am idee...

Vocaţie

Zilele trecute am citit blogul unei domnişoare în negru şi am rămas fascinată de un anume articol. Nu ştiu cum de nu l-am remarcat mai devreme. Şi în timp ce zâmbeam savurând conţinutul articolului, mă trezesc că defapt în reeditam. Nu că ar fi fost vreo problemă cu articolul respectiv sau că aş fi eu doctor în limba română. Spre deosebire de majoritatea tastatistilor pe care se întâmplă să îi citesc, domnişoara în negru cunoaşte foarte bine limba română cu tot cu gramatică, ba chiar pune virgula imediat după cuvânt şi abia apoi spaţiu... exact aşa cum îmi place mie. Dar m-am trezit împărţind o frază în mai multe, înlocuind un cuvânt, ştergând câteva... După care l-aş fi trimis probabil la tipărit. Şi părea să îmi facă mai multă plăcere decât actuala lucrare de diplomă. Să îmi fi greşit cumva cariera?

Bubble Breaker

Am fost la festivalul beţivilor, aka Oktoberfest, ăl din München de la mama lui. Bere, dirndluri, decolte, detalii, detalii, detalii... M-am dat în Achterbahn, aka Rollercoster (aka trenuleţe?)... m-am distrat la maxim şi eu şi telefonul meu până când am coborât şi am realizat că telefonul meu a rămas în urmă la unul din lupinguri şi a zburat, probabil, undeva pe plaiurile verzi de sub rollercoster. De unde nu a mai fost cale să ajungem din nou împreună. Am plâns mult după el şi a doua zi mi-am luat altul, primul care mi-a ieşit în cale. Smartphone cu Windows Mobile versiunea...detalii, detalii, detalii + mirificul, extraordinarul Bubble Breaker. Pare un joc de grădiniţă, dar este mult mai mult. Este răspunsul. La început încercam să le gândesc. Scheme, şmecherii, alea alea. Evident nu mergea prea bine. La un moment dat am renunţat, ceea ce dă rezultate.

=> Câteodată dacă le gândeşti prea mult faci mai rău. Dacă nu joci şah, nu mai face pe desteptu'!

Maturitate - pentru Omul de zăpadă

@dexonline.ro

MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experienţă, de însuşire a cunoştinţelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experienţă). ♢ (Ieşit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.

Omul de zăpadă şi cu mine ne contrazicem pe tema: "care s-a copt mai bine în ultima vreme". Şi fiecare dintre noi se raportează la lipsurile celuilalt pentru a aduna argumente în favoarea lui. Pueril, nu?

El: cum că eu nu mă pot detaşa de probleme (îmi aduc problemele de la muncă acasă & co). Eu: cum că el încă mai e băiatu' lu' mama în casa părintească.

Îmi e neclar cum aş putea măsura maturitatea fiecăruia dintre noi pentru a determina exact care dintre noi e mai tare. Dar am un răspuns pe care el nu l-a avut când i-a trebuit: cea mai mare realizare a mea sunt eu. Pentru că ştiu de unde am plecat şi unde am ajuns, ştiu ce am câştigat şi ce am pierdut, ştiu că e loc de mai bine şi sper să pot păstra tot ce am acum.

Important e că ne străduim, nu?

Omului de zăpadă i se comunică de asemenea că orice mesaj care îi este adresat va fi specificat ca atare, pentru a nu-l suprasolicita, dat fiind că presupunerile din ultima vreme au fost eronate şi insista prea mult pe ele. De altfel câteva din mesaje mai recente au fost editate în acelaşi scop.