Adică... dacă mobil nu mai e, înseamnă că este imobil, nu? Deşi încă sunt în posesia lui Gandalf the White şi Idunna încă mai are suc în baterie, am rupt relaţia cu Mama Reţeaua de Telefonie şi deci: am devenit imobilă! Pare incredibil după 7 ani de permanentă legătură GSM să fie posibilă o existenţă lipsită de această facilitate. Totuşi, primele 10 minute le-am supravieţuit şi este o provocare pentru mine să testez limitele acestei variate.
Nu mă sunaţi! Lăsaţi un mesaj pe blog! :P
miercuri, 11 februarie 2009
sâmbătă, 24 ianuarie 2009
... în trei faze!
Faza 1: Raţiune şi simţire
Se presupune că omul se deosebeşte de restul animalelor prin raţiune, intelect... d'astea. Nu? Parcă aşa era. Clar nu toţi indivizii sunt dotaţi cu raţiune, dar pare-mi se că şi cei care nu duc lipsă o folosesc la probleme de matematică, diverse analize, poate la locul de muncă. Nu şi în relaţiile cu ceilalţi. Atunci când interacţionează cu mediul înconjurător, implicit şi cu semenii săi, omul reacţionează impulsiv, fără raţiune. Eventual numeşte asta că "are sentimente". La apariţia unui conflict cu semenii săi, omul va adopta o atitudine defensivă şi eventual se va considera victimă pentru că: "i-au fost rănite sentimentele"... sau nu numai. Rare ori îşi va pune problema "de ce?", "cum s-a ajuns la asta?", "care au fost motivele"; şi dacă o va face va ajunge la concluzia că era total nevinovat, toate acţiunile sau inacţiunile sale fiind perfect justificate. În etapa următoare vca proceda complet opus faţă de ceea ce ar duce la aplanarea conflictului, pentru ca din moment ce el e nevinovat şi i-au fost rănite sentimentele de către semnenii săi, atunci semenii săi trebuie să parcurgă un drum mai lung la el. Ca un fel de penitenţă... sau pentru a-şi arăta superioritatea... Sau? Cum era defapt?... Şfarârşeste prin a fi nefericit pentru că el e singurul nevinovat într-o lume crudă!
Faza 2: Teorie şi practică
Ştiu logica, cunosc teoria... dar practica? Aaa... în practică majoritatea sunt stângaci. Puţini au un dar înăscut pentru practică. În practică logica e în ceaţă iar teoria nu se potriveste. De la distanţă totul pare banal şi rezolvabil. Din mijloc pare imposibil. În practică nu accepţi ceea ce este evident, nu accepţi că nimic nu e ideal. În practică toate argumentele de grădinită sunt la putere şi orice scuză e valabilă. Practica ne omoară. Vag, totuşi îmi e clar. Dar dacă ar fi să lupt împotriva firi (şi a mea şi a semenilor mei), să accept şi limite şi infinitul, de ce aş face-o? A... da! Problema neagă soluţia.
Faza 3: Mi-am luat boxe! FTW!
Se presupune că omul se deosebeşte de restul animalelor prin raţiune, intelect... d'astea. Nu? Parcă aşa era. Clar nu toţi indivizii sunt dotaţi cu raţiune, dar pare-mi se că şi cei care nu duc lipsă o folosesc la probleme de matematică, diverse analize, poate la locul de muncă. Nu şi în relaţiile cu ceilalţi. Atunci când interacţionează cu mediul înconjurător, implicit şi cu semenii săi, omul reacţionează impulsiv, fără raţiune. Eventual numeşte asta că "are sentimente". La apariţia unui conflict cu semenii săi, omul va adopta o atitudine defensivă şi eventual se va considera victimă pentru că: "i-au fost rănite sentimentele"... sau nu numai. Rare ori îşi va pune problema "de ce?", "cum s-a ajuns la asta?", "care au fost motivele"; şi dacă o va face va ajunge la concluzia că era total nevinovat, toate acţiunile sau inacţiunile sale fiind perfect justificate. În etapa următoare vca proceda complet opus faţă de ceea ce ar duce la aplanarea conflictului, pentru ca din moment ce el e nevinovat şi i-au fost rănite sentimentele de către semnenii săi, atunci semenii săi trebuie să parcurgă un drum mai lung la el. Ca un fel de penitenţă... sau pentru a-şi arăta superioritatea... Sau? Cum era defapt?... Şfarârşeste prin a fi nefericit pentru că el e singurul nevinovat într-o lume crudă!
Faza 2: Teorie şi practică
Ştiu logica, cunosc teoria... dar practica? Aaa... în practică majoritatea sunt stângaci. Puţini au un dar înăscut pentru practică. În practică logica e în ceaţă iar teoria nu se potriveste. De la distanţă totul pare banal şi rezolvabil. Din mijloc pare imposibil. În practică nu accepţi ceea ce este evident, nu accepţi că nimic nu e ideal. În practică toate argumentele de grădinită sunt la putere şi orice scuză e valabilă. Practica ne omoară. Vag, totuşi îmi e clar. Dar dacă ar fi să lupt împotriva firi (şi a mea şi a semenilor mei), să accept şi limite şi infinitul, de ce aş face-o? A... da! Problema neagă soluţia.
Faza 3: Mi-am luat boxe! FTW!
duminică, 18 ianuarie 2009
Leapşa
Am deschis şi eu pe anul ăsta blogul, m-am uitat să văd ce se mai întâmpla pe blogurile pe care obişnuiesc să le citesc şi am constatat că am primit o leapşă. Eu, nefiind prea activă prin cercurile blogăreşti, nu cunosc ritualurile foarte bine.
Dacă am înţeles eu bine, ideea ar fi de a promova CharityGift. Site-ul pare drăguţel. Ideea admirabilă. Dar de când am văzut "Filantropica" sunt destul de reticentă la activităţi de genul! Mircea Diaconu ar fi mândru. L-am văzut cândva demult şi părea mai emoţionat când vorbea de "Filantropica" decât de oricare altă realizare a lui.
Să păstrăm totuşi o notă optimistă şi să sperăm că unii chiar au intenţii bune, chiar dacă Zâna noastră artificială face parte din gaşca lor. Leapşa spune să îmi aleg 5 cadouri, să spun "de ce" şi poate vine Moş Crăciun mai devreme.
Lista mea:
1. Zorzonele. Pentru că mie îmi plac zorzonelele: inelul verde şi cerceii roşii. Mai normal era să aleg culori care se potrivesc dar astea mi-au plăcut. Dacă am înţeles eu bine, zorzonelele susţin cu 30% din valoarea lor Asociaţia Cuţu Cuţu
2. Vase de ceramică! Nu îmi e foarte clar cum arată respectivele vase, dar am eu o nostalgie personală pentru ceramică. Plus că veniturile ajung în întregime la Alternativa 2003. 100% sună bine!
3. Cărţi: Copiii lui Hurin sau Romania in fotografii (ne)conventionale. Mai erau câteva interesante. 7% revin Fundaţiei TERRA Mileniul III.
4. Un unt de corp, pentru că untul de cacao miroase foarte gustos. 20% sunt pentru Fundatia Inima de Copil.
5. Muzică: Iris sau Phoenix! Pentru că ar trebui să ascult mai multă muzică românească şi îmi lipsesc din colecţie. Tot pentru mediu!
Şi cu ocazia asta am aflat că sunt mai multe organizaţii de genul ăsta în România de cât mă aşteptam.
Leapşa o dau mai departe lui: Queen, Havena, Yannah şi Oana, deşi nu-s foarte convinsă că vor afla şi ele.
Dacă am înţeles eu bine, ideea ar fi de a promova CharityGift. Site-ul pare drăguţel. Ideea admirabilă. Dar de când am văzut "Filantropica" sunt destul de reticentă la activităţi de genul! Mircea Diaconu ar fi mândru. L-am văzut cândva demult şi părea mai emoţionat când vorbea de "Filantropica" decât de oricare altă realizare a lui.
Să păstrăm totuşi o notă optimistă şi să sperăm că unii chiar au intenţii bune, chiar dacă Zâna noastră artificială face parte din gaşca lor. Leapşa spune să îmi aleg 5 cadouri, să spun "de ce" şi poate vine Moş Crăciun mai devreme.
Lista mea:
1. Zorzonele. Pentru că mie îmi plac zorzonelele: inelul verde şi cerceii roşii. Mai normal era să aleg culori care se potrivesc dar astea mi-au plăcut. Dacă am înţeles eu bine, zorzonelele susţin cu 30% din valoarea lor Asociaţia Cuţu Cuţu
2. Vase de ceramică! Nu îmi e foarte clar cum arată respectivele vase, dar am eu o nostalgie personală pentru ceramică. Plus că veniturile ajung în întregime la Alternativa 2003. 100% sună bine!
3. Cărţi: Copiii lui Hurin sau Romania in fotografii (ne)conventionale. Mai erau câteva interesante. 7% revin Fundaţiei TERRA Mileniul III.
4. Un unt de corp, pentru că untul de cacao miroase foarte gustos. 20% sunt pentru Fundatia Inima de Copil.
5. Muzică: Iris sau Phoenix! Pentru că ar trebui să ascult mai multă muzică românească şi îmi lipsesc din colecţie. Tot pentru mediu!
Şi cu ocazia asta am aflat că sunt mai multe organizaţii de genul ăsta în România de cât mă aşteptam.
Leapşa o dau mai departe lui: Queen, Havena, Yannah şi Oana, deşi nu-s foarte convinsă că vor afla şi ele.
duminică, 28 decembrie 2008
Rezoluţii
S-a dus un an de când tastez pe aici...
Promitea multe anul ăsta şi nu s-a întâmplat mai nimic. Ba chiar parcă am pierdut câteva, câteva chestii importante înfăşurate în iluzii şi speranţe. S-au dus toate odată.
Blogăreşte vorbind cică blogul meu a avut vreo mie şi ceva de vizite, am scris cincizeci şi un pic de posturi - preponderent "degeaba".
Mai sunt 78 de ore până se scurge de tot anul ăsta. Îndrăznesc să enunţ concluzia (presupun că nu se va schimba în următoarele ore): Zic eu aşa că... noi cam suntem mânaţi de emoţii / sentimente. Chiar unele din cele mai stupide ca: teamă, reţineri, complexe, orgoliu, dorinţe... şi cine ştie ce alte bazaconii. Unii mai şmecheri umblă cu ambiţia. Cred că le merge mai bine. Deci, rezoluţia mea pentru anul viitor este să fiu mai atentă de care emoţii mă las condusă, sperând aşa că anul viitor se va împlini ceea ce promitea ăsta. Poate reuşesc să le ţin niţel în frâu.
Promitea multe anul ăsta şi nu s-a întâmplat mai nimic. Ba chiar parcă am pierdut câteva, câteva chestii importante înfăşurate în iluzii şi speranţe. S-au dus toate odată.
Blogăreşte vorbind cică blogul meu a avut vreo mie şi ceva de vizite, am scris cincizeci şi un pic de posturi - preponderent "degeaba".
Mai sunt 78 de ore până se scurge de tot anul ăsta. Îndrăznesc să enunţ concluzia (presupun că nu se va schimba în următoarele ore): Zic eu aşa că... noi cam suntem mânaţi de emoţii / sentimente. Chiar unele din cele mai stupide ca: teamă, reţineri, complexe, orgoliu, dorinţe... şi cine ştie ce alte bazaconii. Unii mai şmecheri umblă cu ambiţia. Cred că le merge mai bine. Deci, rezoluţia mea pentru anul viitor este să fiu mai atentă de care emoţii mă las condusă, sperând aşa că anul viitor se va împlini ceea ce promitea ăsta. Poate reuşesc să le ţin niţel în frâu.
duminică, 14 decembrie 2008
Introducing Caprica
Dacă tot am povestit de Idunna şi Gandalf the White, să nu mă opresc aici.
Pe Caprica de la mama ei o cheamă Acer Extensa 5220, dar eu am botezat-o după cel mai fierbinte model Cylon! :P
Am chemat-o la mine ca să preia atribuţiile lui Gandalf the Gray, cunoscut şi ca Compaq Presario 1500. Cel mai voinic dintre voinici la vremea lui, dar a îmbătrânit şi el şi e cazul să iasă la pensie. El fiind încă în puteri, am vorbit cu o prietenă să o ajute puţin la contabilitate. Să nu stea degeaba, dar să nu fie stresat. Cât a lucrat cu mine, avea tot timpul febră. Când ajungea la 72°C leşina. Credeam ca într-o zi se va topii de tot. E adevărat că iarna servea şi ca sursă de căldură. Cu toată dragostea mea pentru el, îl trimit să se bucure liniştit de câte zile i-au mai rămas.
Caprica a ajuns la mine ieri, de la prietenul Amazon. Unele surori ale ei sunt înarmate cu Vista, dar din motive financiare şi lipsă de simpatie pentru Vista, am ales-o pe ea. Ea a venit cu un oarecare Linux Lipsus, complet inutil - evident. Cred că părinţii ei i l-au dat aşa... să nu zică că o trimit cu mâna goala. Absolut nici o problema, pentru că se înţelege foarte bine cu multe alte versiuni de Linux şi chiar cu XP-ul. Toate ingredientele se găsesc fără probleme.
Lăsând gluma la o parte...
Acer Extensa 5220 e un laptop ieftin, care arata bine şi îşi face treaba. Nu are brizbizuri sau culori aiurea, arata bine finisat şi nu ieftin. Foarte silenţios comparativ cu bătrânul meu şi în 24 de ore de când îl am a funcţionat fără probleme. La primul test, bateria a ţinut 2 ore jumate, cu winamp-ul pornit şi navigând ici colo pe net. Evident, boxele lasă de dorit, asta pentru că bătrânul meu excela printre laptoape la domeniul ăsta. Ecranul glossy nu e pe gustul meu, dar nu pot sa mă împotrivesc eu tendinţelor. Mufele pentru căsti şi microfon sunt stupid puse în faţă, deci dacă pun boxe o să atârne un fir aiurea. Şi se simte o oarecare vibraţie când citeşte un CD, ceea ce iar, bătrânul meu nu făcea... dar probabil exagerez. Per total sunt foarte mulţumită, dar pretenţiile mele se rezumă la navigat pe net, văzut un film, mici progrămele necesare pentru facultate.
Pe Caprica de la mama ei o cheamă Acer Extensa 5220, dar eu am botezat-o după cel mai fierbinte model Cylon! :P
Am chemat-o la mine ca să preia atribuţiile lui Gandalf the Gray, cunoscut şi ca Compaq Presario 1500. Cel mai voinic dintre voinici la vremea lui, dar a îmbătrânit şi el şi e cazul să iasă la pensie. El fiind încă în puteri, am vorbit cu o prietenă să o ajute puţin la contabilitate. Să nu stea degeaba, dar să nu fie stresat. Cât a lucrat cu mine, avea tot timpul febră. Când ajungea la 72°C leşina. Credeam ca într-o zi se va topii de tot. E adevărat că iarna servea şi ca sursă de căldură. Cu toată dragostea mea pentru el, îl trimit să se bucure liniştit de câte zile i-au mai rămas.
Caprica a ajuns la mine ieri, de la prietenul Amazon. Unele surori ale ei sunt înarmate cu Vista, dar din motive financiare şi lipsă de simpatie pentru Vista, am ales-o pe ea. Ea a venit cu un oarecare Linux Lipsus, complet inutil - evident. Cred că părinţii ei i l-au dat aşa... să nu zică că o trimit cu mâna goala. Absolut nici o problema, pentru că se înţelege foarte bine cu multe alte versiuni de Linux şi chiar cu XP-ul. Toate ingredientele se găsesc fără probleme.
Lăsând gluma la o parte...
Acer Extensa 5220 e un laptop ieftin, care arata bine şi îşi face treaba. Nu are brizbizuri sau culori aiurea, arata bine finisat şi nu ieftin. Foarte silenţios comparativ cu bătrânul meu şi în 24 de ore de când îl am a funcţionat fără probleme. La primul test, bateria a ţinut 2 ore jumate, cu winamp-ul pornit şi navigând ici colo pe net. Evident, boxele lasă de dorit, asta pentru că bătrânul meu excela printre laptoape la domeniul ăsta. Ecranul glossy nu e pe gustul meu, dar nu pot sa mă împotrivesc eu tendinţelor. Mufele pentru căsti şi microfon sunt stupid puse în faţă, deci dacă pun boxe o să atârne un fir aiurea. Şi se simte o oarecare vibraţie când citeşte un CD, ceea ce iar, bătrânul meu nu făcea... dar probabil exagerez. Per total sunt foarte mulţumită, dar pretenţiile mele se rezumă la navigat pe net, văzut un film, mici progrămele necesare pentru facultate.
sâmbătă, 29 noiembrie 2008
Idunna se intoarce!
Idunna este telefonul meu mobil (SE W810i) cu mp3-Player, radio, cameră-foto, ... şi beculeţ! Motiv pentru care mai obişnuiam să spun că este o lanternă de buzunar cu funcţii pt telefonie. A zburat din Rollercoster acum 7 săptămâni şi nu credeam să o mai văd din nou.
Deci şi ca prin urmare l-am achiziţionat pe Gandalf the White (PalmTreo500v). Nu m-a convins să uit dragostea mea pentru Idunna, dar era la ofertă şi promitea experienţe noi. Încercam să mă consolez.
Şi cum mă luptam eu cu minuscula tastatură completă şi clasicele momente Windows, primesc o scrisoare. Şi... da! Încă mai locuiesc în Germania unde unele lucruri găsite se returnează, chiar dacă toţi angajaţii de la Rollercoster erau români.
Şi toată excursia asta a ei până la biroul de lucruri găsite nu m-a costat decât vreo 150euro. Dar acum ea are un prieten şi eu două telefoane. Sper că s-a distrat bine, că alta nu mai pupă.
Deci şi ca prin urmare l-am achiziţionat pe Gandalf the White (PalmTreo500v). Nu m-a convins să uit dragostea mea pentru Idunna, dar era la ofertă şi promitea experienţe noi. Încercam să mă consolez.
Şi cum mă luptam eu cu minuscula tastatură completă şi clasicele momente Windows, primesc o scrisoare. Şi... da! Încă mai locuiesc în Germania unde unele lucruri găsite se returnează, chiar dacă toţi angajaţii de la Rollercoster erau români.
Şi toată excursia asta a ei până la biroul de lucruri găsite nu m-a costat decât vreo 150euro. Dar acum ea are un prieten şi eu două telefoane. Sper că s-a distrat bine, că alta nu mai pupă.
miercuri, 26 noiembrie 2008
Se poartă lopeţile
Gingaşul sex feminin întotdeauna a arătat un interes deosebit pentru ceea ce e plăcut privirii, având chiar o nestăvilită dorinţă de a fi obiectul privit. Bineînţeles, exemplarele diferă. Aceste tendinţe fiind mai pregnante la unele exemplare de cât la altele. În rare cazuri se întâmplă să şi lipsească cu desăvârşire sau să fie suprimate de intelect. Diferenţele dintre exemplare pot fi remarcate şi în direcţia pe care o apucă mânate fiind de aceste tendinţe. Majoritatea însă încearcă să corecteze darurile primite de la mama natură, pentru a se apropia de un ideal (fie propriu, fie preluat). Altele fac acelaşi lucru doar din lipsă de înţelegere faţă de mama natură... un fel de răzvrătire. E pur şi simplu mai mişto să pari fabricată din plastic, în toate culorile. Pentru un asemenea rezultat recurg la diverse metode. Una dintre ele, practicată de mii de ani, este împopoţonarea extremităţilor cornoase cu care se termină degetele, cunoscute sub denumirea de unghii.
Se presupune că procedeul a fost iniţiat de exemplarele cu degete butucănoase. Acestea au început să favorizeze creşterea unghiilor, în loc să le tocească de peretele peşterii, obţinând iluzia unor degete mai lungi, şi deci, mai suple. Apoi au acoperit suprafaţa unghiei cu nuanţe de culori pastelate, pentru a lăsa impresia unor delicate petale de trandafiri, şi a le îndepărta de asemănarea cu ghearele fiarelor sălbatice.
Unele specimene erau însă dezavantajate de această metodă, unghiile lor nerezistând anumitor factori externi. Avansul tehnologic a adus un răspuns. Prin metode mai simple sau mai sofisticate, stratul unghiei naturale poate fi suplinit. Avantajele date de tehnologie fiind, evident, de natură cantitativă. Nu numai prin aparenta lungire a unghiilor cu mulţi centimetri, dar şi prin mărita suprafaţă a falsei unghii s-au deschis noi posibilităţi. De la delicatele petale de trandafiri s-a ajuns la voluminoase lopeţi, suprafaţa cărora permite chiar imprimarea modelului unui întreg covor.
Gândiţi-vă la posibilităţi! În fiecare zi vă puteţi asorta cu locaţia pe care o vizitaţi. Şi asta debitează un exemplar cu unghiile vopsite în negru, asortate cu blogul, tastatura şi toanele mele din ultima vreme.
Se presupune că procedeul a fost iniţiat de exemplarele cu degete butucănoase. Acestea au început să favorizeze creşterea unghiilor, în loc să le tocească de peretele peşterii, obţinând iluzia unor degete mai lungi, şi deci, mai suple. Apoi au acoperit suprafaţa unghiei cu nuanţe de culori pastelate, pentru a lăsa impresia unor delicate petale de trandafiri, şi a le îndepărta de asemănarea cu ghearele fiarelor sălbatice.
Unele specimene erau însă dezavantajate de această metodă, unghiile lor nerezistând anumitor factori externi. Avansul tehnologic a adus un răspuns. Prin metode mai simple sau mai sofisticate, stratul unghiei naturale poate fi suplinit. Avantajele date de tehnologie fiind, evident, de natură cantitativă. Nu numai prin aparenta lungire a unghiilor cu mulţi centimetri, dar şi prin mărita suprafaţă a falsei unghii s-au deschis noi posibilităţi. De la delicatele petale de trandafiri s-a ajuns la voluminoase lopeţi, suprafaţa cărora permite chiar imprimarea modelului unui întreg covor.
Gândiţi-vă la posibilităţi! În fiecare zi vă puteţi asorta cu locaţia pe care o vizitaţi. Şi asta debitează un exemplar cu unghiile vopsite în negru, asortate cu blogul, tastatura şi toanele mele din ultima vreme.
duminică, 23 noiembrie 2008
Teoria chibritului
Unul din lucrurile care continuă să mă surprindă este capacitatea de a nu învăţa. Aceleaşi evenimente se repetă sfârşind cu aceaşi concluzie de mii de ori şi totuşi mintea ajunge păcălită de fiecare dată de aceleaşi trucuri. Recapitulezi, constaţi cât de familiare sunt toate indiciile, cât de evident era deznodământul şi cum din nou ai fost prins în plasă. Şi ca de fiecare data începi să fi frustrat pe ţine însuţi, jignit de propria-ţi incompetenţă.
Simpla catalogare / etichetare a evenimentului nu e eficientă. Atunci poate un test care să valideze rezultatul experienţei? Poate o atitudine mai agresiva în întâmpinare?
Simpla catalogare / etichetare a evenimentului nu e eficientă. Atunci poate un test care să valideze rezultatul experienţei? Poate o atitudine mai agresiva în întâmpinare?
duminică, 16 noiembrie 2008
vineri, 14 noiembrie 2008
The Board Game
ştiu ce vreau de Crăciun!
Plus câţiva prieteni pe aceeaşi lungime de unda cu mine şi cred că ar trebui să am din nou 10 ani... bine, hai 16. Dacă am fost cuminte cum ar putea Mos Crăciun să mă refuze. Mda... cu minte...
Plus câţiva prieteni pe aceeaşi lungime de unda cu mine şi cred că ar trebui să am din nou 10 ani... bine, hai 16. Dacă am fost cuminte cum ar putea Mos Crăciun să mă refuze. Mda... cu minte...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
