Studii superioare

Mândria facultăţii e care am frecventat-o în ţara era un monstru din metal şi ceva sticlă pe nume Wild T4. Nu, nu are nici o legătură cu Terminator. Profii ziceau că funcţionează, dar nu ne-au convins. Se pare că aparatul s-ar fi dezintegrat dacă punea vre un student mâna pe el, iar Profii probabil că nu ştiau cum să-l facă să se mişte. Şi mai interesante au fost orele când învăţam să folosim aparatura modernă, depăşită doar de un deceniu (sau două) faţă de tărâmurile mai vestice. Acestea nu se dezintegrau în contact cu mâinile studenţilor dar se rătăciseră acumulatorii (= bateri în limbaj comun). Aparatura modernă era mult mai redusă că volum şi greutate, avea ceva mai puţin metal şi sticla, dar niscaiva cabluri, cipuri şi material plastic în plus. Profu' ne spunea poveşti cum că pe ceea ce părea să fie un micuţ monitor chiar apărea un meniu, şi dacă apăsam pe butoanele de sub monitor chiar puteam seta aparatul şi îl puneam la treabă. La un moment dat a existat o speranţa. S-au găsit nişte paralelipipede negre, destul de grele, cu nişte cleme metalice într-un capăt. Existau zvonuri cum că aceste obiecte ar fi mult căutatele baterii. Aparatul nu a pornit. Fie că bateriile erau consumate, că erau de fapt pt ceasul deşteptător al Profului sau pur şi simplu pt că minunatul nostru instrument suferise o depresie... nu se ştie. Poate s-ar fi găsit o minte sclipitoare care să măsoare respectivele baterii să vedem dacă mai au sau nu substanţă verde. Dar acţiunea s-a considerat inutilă. Nu ar fi ştiut nimeni să le încarce, iar rezultatul rămânea acelaşi: aparatul nu comunica cu noi. La examen a trebuit să repetăm papagaliceşte acele fabuloase poveşti pe care ni le spunea Profu' şi să desenăm acel nevăzut meniu. Câtă nostalgie.

Ne-am jucat în Nemţia cu destule aparate, soft-uri şi alte chiţibuşuri. Dar ceva din stilul românesc tot se găseşte şi aici. Cursul de baze de date. Timp de un semestru, două ore pe săptămână, Profu' de baze de date ne-a desenat tabele şi ne-a înşirat comenzi SQL cu cretă pe tablă. Sala de calculatoare (care are mai multe calculatoare decât sunt studenţi într-un an) era doar la un etaj mai jos de sala de curs. Totuşi ideea "Hai să mergem cu toţii în sala de calculatoare să vedem fiecare cu calculatorul în faţă despre ce vorbiţi dumneavoastră"-era considerată greşită. Avantajul a fost că m-am simţit încurajată să îmi iau liber în fiecare săptămână. Examenul a fost identic cu majoritatea examenelor de pe plaiurile natale: reproducerea identică a definiţiilor menţionate de Profu la oră (orice exprimare liberă fiind depunctata) înşirarea unor comenzi + reprezentarea grafică în creion a ceea ce putea fi rezultatul acelor comenzi.

Sper să închei într-un fel sau altul extraordinara experienţă: 10 ani pe băncile instituţiilor de învăţământ superior. Recunosc: m-am distrat, dar acum ar fi cazul să cresc mare înainte să fie prea târziu. Plus că m-am plictisit.