Victor

O cam dau pe lângă cu postul ăsta, pt că îl scriu la derută... dar a început să îmi placă... Cine ar fi crezut că o să mă prindă şi blogul.

Am dat de Victor accidental. Eu îmi vedeam de treaba mea, el urla din toată plictiseală lui. Se bagă în seamă cu cine apuca. "Uite ce frumos şi deştept sunt!" spunea el. Le cam umflă el, dar este... nu pot să-l contrazic! Mândria lu' muma'sa! Făt cu stea în frunte, iubit în felul lui, de toată lumea. Chiar şi de pupeze, deşi unele nu recunosc. Când adună lumea la cafea, mă sună şi pe mine. N-am prea priceput de ce! Dar întotdeauna mă duc. De obicei stau cuminte într-un colţ şi ascult. Băieţii deştepţi îşi storc neuronii pentru câte o replică interesantă şi apoi se lăuda unul pe altul. Dacă careva de la masa vecină îi aude şi îşi exprimă altă părere, Victor le recomandă să viziteze buda, în speranţa că se vor întoarce de acolo cu păreri mai inteligenţe. Victor e un om practic. Nu îi plac brizbizurile, nu găseşte nici un rost pentru culori altul decât semaforul. Dacă Victor te prinde holbându-te la o fotografie te va convinge că eşti prost. Tu spui că e artă, el îţi spune că nu există artă. Artă e un cuvânt născocit de oamenii idioţi ca să îşi justifice prostia. Vede şi el fotografia, ştie că e ceva acolo, dar dacă nu ştie exact ce e mai bine să o laşi naibii şi te joci cu numărătoarea. Mă apucase un chef nebun azi să-i arăt câteva poze drăguţe lui Victor. Pe urmă mi-am revenit şi le-am băgat la loc în sertar. S-ar uita el la poze, dar n-am eu talentele lui de a înşira cuvinte şi n-ar pricepe o boabă. Las' că scriu pe blog şi mă calmez!