MATURITÁTE s.f. Stare de deplină dezvoltare (fizică şi intelectuală); calitatea de a fi matur; p.ext. perioadă din viaţa omului între tinereţe şi bătrâneţe. ♦ (Biol.) Stare de dezvoltare deplină a unui organ sau a unui organism întreg. ♦ Stare de deplină dezvoltare a unui fruct; coacere. ♦ Fig. Stadiu înaintat de experienţă, de însuşire a cunoştinţelor; seriozitate, profunzime (determinată de vârstă, de experienţă). ♢ (Ieşit din uz) Examen de maturitate = bacalaureat. – Din fr. maturité, lat. maturitas, -atis.
Omul de zăpadă şi cu mine ne contrazicem pe tema: "care s-a copt mai bine în ultima vreme". Şi fiecare dintre noi se raportează la lipsurile celuilalt pentru a aduna argumente în favoarea lui. Pueril, nu?
El: cum că eu nu mă pot detaşa de probleme (îmi aduc problemele de la muncă acasă & co). Eu: cum că el încă mai e băiatu' lu' mama în casa părintească.
Îmi e neclar cum aş putea măsura maturitatea fiecăruia dintre noi pentru a determina exact care dintre noi e mai tare. Dar am un răspuns pe care el nu l-a avut când i-a trebuit: cea mai mare realizare a mea sunt eu. Pentru că ştiu de unde am plecat şi unde am ajuns, ştiu ce am câştigat şi ce am pierdut, ştiu că e loc de mai bine şi sper să pot păstra tot ce am acum.
Important e că ne străduim, nu?
Omului de zăpadă i se comunică de asemenea că orice mesaj care îi este adresat va fi specificat ca atare, pentru a nu-l suprasolicita, dat fiind că presupunerile din ultima vreme au fost eronate şi insista prea mult pe ele. De altfel câteva din mesaje mai recente au fost editate în acelaşi scop.
Un comentariu:
misto
Trimiteți un comentariu