Atenţie: Dobitoace in libertate!

M-am hotărât să mă întorc în ţara (imediat ce scap... zic), şi nimic nu îmi clatină hotărârea... nimic, în afară de mama.

Da, a venit mama la mine. A compara cică ar fi o tendinţa feminine. Asta face şi mama. Compară! Preţurile, gusturile, casele, arhitectura, maşinile, sistemul de transport în comun... tot ce îi atrage atenţia. Până exclamă: cum e posibil aici să coste doar atât uleiul, iar la noi..." Nimic nou. Cunosc prea bine diferenţa dintre condiţiile româneşti şi cele nemţeşti. Şi nu, nu mă încălzesc.

După câteva zile am ajuns la bârfit alţi membri mai îndepărtaţi ai familiei, sau alianţe neplăcute pe care le evităm cât putem. Se pare că toată lumea e într-o oarecare febră a proprietăţilor private. Pentru a îşi satisface dorinţele sau doar nevoile, dobitocimea românească apelează la tot felul de aranjamente judiciare, mai mult sau mai puţin corecte din punct de vedere legal. Uni oameni, neavând alte ocupaţii, au ajuns să se implice în diverse procese pentru a pune mâna pe diverse proprietăţi. Energia investită în aceste procese putea fi eventual folosită la un loc de muncă. Dar indivizilor în cauză nu le place munca. Există indivizi care au ca unică sursă de satisfacţie personală sustragerea de bunuri sau beneficii din posesia altora. Aşa se simt ei deştepţi. Amuzant este că se ţepuiesc uni pe alţii. Mai puţin amuzant este că îi încurcă şi pe cei civilizaţi şi cu bun simţ. Dobitoacele astea nu au foarte multă minte, nu au făcut nici o facultate şi mă îndoiesc că s-au apucat să studieze legea. Cum reuşesc atunci să facă toate mişculaţiile astea? Cine îi învăţa? Răspunsul e probabil: angajaţii oficiilor de stat şi absolvenţii facultăţilor de drept... adică nişte inutilităţi.

Din lăcomie, din setea de a poseda au fost inventate sisteme juridice şi ecomonice. Sisteme care nu produc nimic, dar ard mult gaz. Sisteme care în combinaţie cu tiparul românului ajung dezastruoase. Acest mic amănunt mă face sa îmi fie teamă de venitul meu acasă.