De ce cărările se schimbă!

Să zicem că au cumpărat îngheţată de alune şi în drum spre casă îşi făceau gânduri cum o vor mânca - cu sirop de ciocolată, frişcă şi pişcoturi. Dar când au ajuns acasă au avut pe neaşteptate oaspeţi. Ea le-a dat la fiecare câte o porţie de îngheţată frumos decorată, dar nu a putut mânca. Aşa că şi-a păstrat o porţie în cutie. Să zicem că îngheţată a fost atât de bună încât el ar mai fi vrut o porţie. Aşa că a mâncat şi porţia din cutie în timp ce ea spăla vasele. Când l-a văzut înghiţind ultima linguriţă de îngheţată s-a supărat. Atât de tare încât a început să urle la el tot ce îi trecea prin cap. Iar el s-a apărat. Că nu avea de unde să ştie că ea nu a mâncat în îngheţată, că nu era decât o îngheţată, că mâine vor cumpără alta. Ce scenă ruşinoasă: o femeie isterică din cauza unei îngheţate!

Pun pariu că data viitoare când vor cumpăra îngheţată lui îi va fi atât de frică de istericalele ei, încât nici nu se va atinge de îngheţată.

Mă întreb ce s-a întâmplat după! Oare ea a ţipat la el până când el s-a dus la non-stop şi i-a cumpărat altă îngheţată - din păcate de căpşuni, că nu aveau de alune, iar ei nu i-a plăcut? Sau ea a plecat val vârtej în oraş să mănânce singură o îngheţată pentru că cel de lângă ea nu e atent, nu înţelege, îi condamnă reacţiile şi îi e frică de ea? Au stat certaţi trei zile? Au ajuns să facă copii isterici sau antisociali?

Să zicem doar... Că nu era nici o îngheţată!