Cu greutate

Fac parte din minoritatea oamenilor cărora li se pare gustos ceea ce e si sănătos. Prefer cartofii fierţi celor prăjiţi iar spanacul este un deliciu. Mă susţine probabil şi un mic defect din fabricaţie al stomacului. Stomacul meu se mai trezeşte din an in paşte să facă scandal. Ca să reduc intensitatea durerilor la un nivel care îmi permite să dorm noaptea, ajung sa mănânc legume fierte, orez... ceva ca să îl ţină ocupat, dar să nu îi dea prea multă bătaie de cap.

In timp ce eu am dureri de aş distruge ceva în scop recreativ, văd o bilă deplasându-se cu mişcări de raţă şi viteza unei ţestoase către chioşcul de kebab. Si cum îi admiram mişcarea de rotaţie a ecuatorului (bilele se rotesc stânga dreapta în jurul axei verticale pentru a se deplasa înainte fără a se rostogoli) mă gândeam ce ghinion pe ea ca nu are stomacul meu. De ce nu a binecuvântat-o şi pe ea natura cu dureri ca ale mele? Sau ceva mai dese. Nu pentru ca nu îmi plac rotunjimile taliei ei sau pentru ca nu mai încape printr-o uşă de dimensiuni standard, ci pentru că nu pricep cum cineva prefera să se îndoape decât să îşi poată folosi toţi muşchii cu care a înzestrat-o natura.