Apăreai fără sa ştiu când ai intrat pe uşă. Râdeam, dansam, beam până dimineaţă. Când mă trezeam din mahmureala, tu nu mai erai lângă mine. Aşteptam să vi, dar tu nu dădeai nici un semn. Mă gândeam că poate te-am supărat că m-am îmbătat din nou. Iubito, tu ai adus băutura, tu ai pus muzica. Apoi credeam că ţi-ai găsit pe altcineva sau că vrei ceva mai bun. După un timp apăreai din nou fără să spui un cuvânt. De ce ai plecat, de ce te-ai întors?! Ţi-a fost dor de mine?
Iubito, nu te mai las să intri. Nu pot, iubito, pentru că ai să pleci din nou. Îmi pare rău, iubito! Am schimbat yala!
Dacă tot aberez, să dau şi o dedicaţie!
joi, 12 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Mesajul de mai sus este o alegorie.
Fiecare intelege ce vrea. Dar presupunerile eronate despre intentia mea prin mesajul asta vor fi sterse.
Imi cer scuze! Nu este ceea ce pare.
Nu stiu ce ti-a facut saraca. Poate ca a incercat sa-si traiasca viata si n-ai inteles-o. Fi mai ingaduitoare. Fi mai buna. Intoarce si celalalt obraz...
MfG,
A-Lex
A-Lex, omule. Tu cu cine si despre ce comentezi? Te plictiseai cumplit azi si te-ai gandit sa imi dai mie lectii de viata?
Imi displac cumplit oamenii care isi dau cu presupusul si nimeresc in balta.
Este o alegorie ! Arata cum un om alege sa refuze ceva pentru ca nu reuseste sa stapaneasca starile pe care le provoaca. Clipele bune, lipsa, asteptarea. Nici macar explicatia asta nu e fidela mesajului. E un mesaj destul de vag, nefinisat, o idee aruncata. Doar cateva elemente care amestecate se apropie la gust de ceva ce am simtit eu la un moment dat.
Nu vreau sa imi fac un obicei din a sterge comentariile pe blogul meu. Abtine-te! Pe bune!
Trimiteți un comentariu