luni, 16 iunie 2008

Moment poetic

Tomo m-a întrebat daca mă simt bătrână.

In conformitate cu numerele eu acum ar trebui să fiu la nivelul de mămică/femeie de carieră/înteleaptă/distrusă... ceva. Dar nu! Eu sunt în faza de testat tot ce îmi zboară prin fată. Dacă văd, se poate şi eu n-am făcut asta pana acum => trebuie să fac asta. Adică undeva prin liceu. Asta pt că in liceu încă mai făceam hăinuţe la păpuşi, iar cand eram copil călătoream pe planete imaginare. N-a văzut nici Enterprise planete ca ale mele. Nu, nu mă simt bătrână. Doar un pic in urmă cu nivelele. Uni îşi renovează casa, eu as vrea sa îmi îmbunătăţesc îndemânarea la biliard. N-ar fi o problemă, dar îmi e uşor teamă că voi sării câteva nivele în lipsa sincronizării cu valorile din buletin. Am o vagă impresie că pe la sfârşit se face "upgrade" automat, atâta timp cât supravieţuieşte personajul.

Nu ştiu cum se face că nu am chef sa scriu toate chestiile alea cică inteligente care îmi trec prin cap, dar când mă apucă postez o bălărie d'asta.

De cate ori mă uit la picătură în ogradă mă apuca dorul de casă.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Cand ajungi sa fii ceea ce societatea actuala considera a fi "adult serios" inseamna ca deja ai murit in toate sensurile care conteaza...

Kat spunea...

A… Si a fi altfel decat cere societatea inseamna ca traiesti? Am indoieli ca tu poti fi considert viu.

Trecand peste… Chiar daca ma comparam cu alte membre mai "de seama" ale societatii de azi, nu parerea societatii ma preocupa pe mine. Sa zic ca mi-e teama ca imi scapa unele printre degete cumva din cauza tendintei mele de a neglija maturitatea.

Anonim spunea...

Nu inseamna neaparat ca traiesti (eu nu ma consider viu...), doar ca macar exista sansa.